O lampa cu caciula (pr)intre degete mici

Caci daca vrem sa avem filme bune, ba chiar si piese de teatru bune, trebuie sa avem povesti bune, iar in Romania zilelor noastre sunt prea putini scriitorii care sunt capabili sa scrie atat de frumos si de bine... In urma cu cateva zile, filmul "Lampa cu caciula" a luat premiul Juriului la Festivalul de la Sundance (adunarea aceea de filme independente creata de Robert Redford, care printre altele a premiat Little Miss Sunshine anul trecut, iar acum e nominalizat la Oscar). Toata lumea a scris repede ca lui Radu Jude (regizorul) nu-i place sa mearga cu avionul si prin urmare nu e la Sundance ca sa-si ia premiul. Au mai scris in trecere ca primul proiect de lung metraj al lui Radu Jude, "Principii de viata", a fost respins la ultima sesiune a concursului CNC, dar cei mai multi au sarit numele autorului povestii ce sta la baza acestui film si fara de care sunt sigura ca nu ar fi existat articolele despre Sundance si Romania.

Florin Lazarescu e cel care a scris "Poveste de duminica", o istorioara emotionanta si tandra despre un copil care isi doreste sa vada un film cu Bruce Lee la televizor, doar ca lampa "cu caciula" a televizorului e stricata, asa ca trebuie sa duca impreuna cu tatal sau televizorul la reparat la cativa kilometri distanta de casa. Drumul lor pana la atelier si inapoi catre casa e o oglinda a relatiei tata-fiu, iar Lazarescu a pus povestea asta intr-un volum aparut pe Liternet.ro in urma cu vreo trei ani.

Intr-o conversatie pe tema acestei povesti, Florin imi spunea cu tristete ca noi, jurnalistii, n-am fost foarte atenti la el nici anul trecut cand a luat la Frankfurt - cu romanul "Trimisul nostru special" - premiul al II-lea la Marile Premii pentru Literatura Est-europeana, tot asa cum nimeni nu s-a inghesuit sa scrie ca anul acesta va fi tradus in trei limbi: germana, franceza si slovena. Avea dreptate si mi-a parut rau ca am trecut cu totii, in fuga, peste asta. Asa ca recuperez aici si va invit sa-i cititi cartile.

Tot asa cum o fac, inainte de a aparea regretele ca n-am fost in timp cu premiile si succesele, cu Filip Florian. Autorul minunatului roman "Degete mici" a primit in aceasta saptamana una dintre cele mai mari oferte de traducere/publicare peste hotare facuta vreunui scriitor roman. Si el are un istoric special.

Si-a trimis romanul la Humanitas si timp de trei luni nimeni n-a deschis plicul sau; cand cartea a fost publicata la Polirom, au sarit toate celelalte edituri, cerandu-i sa apara la ele cu a doua carte. A ramas la Polirom (sunt sigura ca nu pentru bani, ci din considerente morale, caci ea ii publicase prima carte) si a publicat impreuna cu fratele sau, Matei, un roman scris la dublu, "Baiuteii". Acum lucreaza la un nou roman, al carui titlu de lucru e "Zilele regelui", si cred ca scrie ceva mai linistit.

Una dintre cele mai prestigioase edituri din lume, Harcourt Inc, prin intermediul celui mai destept, priceput si ambitios agent literar roman, Simona Kessler, i-a facut o oferta generoasa (cu 4 zerouri) pentru drepturile de traducere in toata lumea, exceptand drepturile pentru limba germana, achizitionate deja de Zurkampf.

N-am vazut inca stiri la televizor despre asta (e scandalul cu domn Basescu, dar si fara asta am fi vazut?!), desi le merita pe deplin.

Caci daca vrem sa avem filme bune, ba chiar si piese de teatru bune, trebuie sa avem povesti bune, iar in Romania zilelor noastre sunt prea putini scriitorii care sunt capabili sa scrie atat de frumos si de bine, fara sa se epuizeze dupa un singur roman. Cele mai multe dintre scrierile aparute in ultimii 15 ani contin numai frustrari de sertar, depresii si droguri pe genul uite-ce-cool-teribilist-misto-trist-boschetar-amincercatdetoate sunt eu tanar scriitor roman. Asa ca, pana se va gandi cineva sa faca un film dupa cartea lui Filip Florian, "Degete mici", ca sa ia premii si sa trezeasca interesul general, va invit sa o cititi acasa, in liniste. O gasiti la Polirom in colectia Ego.Proza.