Pensionarii din autobuz

Sunt batrana, bolnava si sub tratament. Prietenii mei sunt la fel ca mine. Avem boale si probleme. Nu mai suntem rebeli, suntem vai de capul nostru. Ultima dara de rebeliune care inca pulseaza timid in noi se revendica din zona neachitarii la timp a taxelor si impozitelor. Noi, care ascultam muzica la maximum, abia daca mai stim cum sa apasam pe "play" ca sa ascultam (in surdina!!!) o sonata de Beethoven. De Metallica nu se mai pune problema. Sunt batrana, bolnava si sub tratament. Prietenii mei sunt la fel ca mine. Avem boale si probleme. Nu mai suntem rebeli, suntem vai de capul nostru. Ultima dara de rebeliune care inca pulseaza timid in noi se revendica din zona neachitarii la timp a taxelor si impozitelor. Noi, care ascultam muzica la maximum, abia daca mai stim cum sa apasam pe "play" ca sa ascultam (in surdina!!!) o sonata de Beethoven. De Metallica nu se mai pune problema.

Pe o prietena de-a mea a pus-o Necuratul de s-a dus in club sambata noaptea. Acolo a vazut cum se manifesta noua generatie atunci cand vrea sa agate: "Gandim la fel, cred ca suntem telepatetici". La televizorul dat pe "Iu" am vazut urmatorul promo: "Bla, bla, bla, bla. Semnul intrebarii. Bla, bla, bla. Semnul intrebarii. De ce sunt pensionari dimineata in autobuz. Semnul intrebarii. Bla, bla, bla, restul, cum ar spune nemuritorul gambeta-cu-un-singur-"ti"-si-cu-"gi"-mic, e tacere.

Eu am vazut o mica parte din aceasta emisiune. In aceasta emisiune, un pusti rebel sta pe strada si-i uimeste pe oamenii care, nefiind rebeli, sunt plictisitori si poate chiar prosti de-a dreptul, ei fiind pe alocuri nefiresc de pensionari. El fiind asadar un tanar neinteles de aceasta societate patetica in care se simte un. Un instrus. Un lup singuratic, un. Neadaptat. Si, of cors, un asocial.

Deci, ce pietonii lui face pensionarii in autobuz dimineata, mai baiatule, stiindu-se sigur ca pensionarii, dimineata, nu au ce cauta in autobuz, ei standu-le pe cap pustilor care si-asa au problemele lor la gradi, darmite sa mai stea si-n drum de acesti pensionari enervanti si inutili. Trendul e clar si l-am intuit bine: tanarul acesta este un fel de lider de opinie. Parca-l si vad cocotat la Romana pe scarile de la metrou, cu un portavoce proptit in nas, intrebandu-i pe ceilalti asociali neastamparati, salbatici si sexy de ce sunt pensionari dimineata in autobuz. Dar la pranz? La pranz de ce sunt? Dar seara? De ce sunt seara pensionari in autobuz? Dar, la urma urmei, de ce exista pensionari? Si, ca sa abstractizam de tot lucrurile, la urma urmei, de ce?

Iubirea mea, care si eu am fost tanara si in expansiune, la fel ca o galaxie eliptica (motiv pentru care te-nteleg extraordinar de bine), as dori sa-ti calmez idiosincraziile, asigurandu-te ca noi, oamenii batrani, bolnavi si sub tratament, pensionari sau pe cale de, o sa ne luam catrafusele si o sa ne caram din aceasta lume care nu ne mai vrea (desi, cata vreme am fost activi si ti-am dat bani de cioco pe care tu ii dadeai pe tigari, n-a fost nici o problema, acuma, brusc, iti stam pe cap), nu-i nimic, iubirea mea, sa cresti mare si frumos si sa-ti inveti copiii sa arunce cu invizoace in noi. Pentru ca si ei, la randul lor, cand or creste mari si frumosi, cu solida educatie, sa va puna piedica, asa, ca din greseala, pe strada. Te pup, iubire, ai grija!