De exemplu, dacă nu ştiu cu ce să mă-mbrac, îl sun pe stilistul meu şi-mi spune el. Pentru că eu am un stilist. Stilistul meu e cel mai bun prieten al omului.
De exemplu, dacă nu ştiu cu ce să mă-mbrac, îl sun pe stilistul meu şi-mi spune el. Pentru că eu am un stilist. Stilistul meu e cel mai bun prieten al omului. Dacă nu era el, nici nu vreau să mă gândesc unde aş fi astăzi. Totul. To-tul! Tî-o-tî-u-lî! Totul îi datorez stilistului meu.
Vreau să mă duc colea, la un ceai dansant? Alo? Stilistule? Bună, dragă, îţi mulţumesc că exişti, măi! Spune-mi şi mie cu ce să mă mai îmbrac, că nu mai am nici o idee şi trebuie să mă duc la un ceai dansant. Cum ce fel de ceai? Ceai de rozmarin într-o tulburătoare combinaţie de plante aromate, pentru a conferi sufletului tău toată răcoarea unei dimineţi de primăvară! Aşa scrie pe pachet, că mă duc şi io cu un pliculeţ, nu sunt d-aia naşparloasă să nu vin cu nimic. Da, deci. åăă... nu ştiu dacă ne dă pâine prăjită cu unt, da, deci de asta nu sunt sigură. Da? Deci ce-mi recomanzi? Nişte şalvari turcoaz combinaţi cu un sutien negru? Bestială combinaţie uluitoare! Dumnezeule, zece mii de ani să mă fi gândit şi n-aş fi ajuns la combinaţia asta! Dar eşti sigur, măi, că se poartă turcoazul? Pe bune? Băi, m-ai liniştit, că eu parcă ştiam că nu mai e în trend. Aşa... da... mulţumesc, dragă, îţi mulţumesc că exişti. Te pup, măi.
De exemplu. Dacă vreau să citesc un Dostoievski. De exemplu, dacă vreau să citesc “Demonii”. Trebuie să mă-mbrac într-un anumit fel. Cum trupul cu spiritul trebuie să umble mână-n mână, într-o deplină armonie, am nevoie de un sfat avizat care să-mi explice că nu pot să citesc această minunată creaţie literară îmbrăcată în pijamaua mea albastră, deoarece nu vreau să comit un sacrilegiu literar. Pun mâna pe telefon şi-mi dau întâlnire cu stilistul meu. O relaxantă pauză de şoping şi mă întorc acasă gata pregătită pentru lecturarea acestei cărţi: o pereche de colţi d-ăia de vampir, un cuţit d-ăla cu elastic care se pune pe cap şi haină de piele de culoare neagră cu un cap de mort pe spate. Să-nceapă lectura! Paranteză: fireşte că pentru “Moromeţii” stilistul meu îmi va recomanda o ie, ceva, nici nu se pune problema. Am închis paranteza.
De exemplu. Dacă doresc să vizionez un film dintre acelea clasice. Cu Humphrey Bogart în rolul principal. Pentru numele lui Dumnezeu! Asta cere distincţie şi pricepere, excelenţă în bun-gust. Calităţi pe care recunosc cu sinceritate că nu le posed. Dar posed un număr de telefon şi întregul ataşament pentru stilistul meu, fără de care nici nu vreau să mă gândesc unde-aş fi astăzi. O întrebare lansată, un răspuns prompt, m-am liniştit! Să înceapă vizionarea îmbrăcate într-un deux-pièces negru, neapărat, ne-a-pă-rat cu corset, pantofi cu toc şi pălăriuţă cu plăsuţă d-aia (atât de şic-feminin!). Vă dorim vizionare plăcută!
De exemplu. Dacă mă duc să votez. Depinde cu cine. Pentru un partid de stânga, voi purta un roşu tulburător. Dacă, dimpotrivă, doresc să votez cu un partid de dreapta, voi opta pentru o combinaţie de oranj cu kaki (asta în caz că posed şi veleităţi ecologiste). Şi tot aşa.