Raul, de Jan Guillou

Jan Guillou a devenit unul dintre simbolurile lumii literare suedeze, datorita romanului Raul, pe care Editura Humanitas il aduce in atentia publicului romanesc.

MALADIE. O radiografiere a violentei: de la maltratarea tacita dintre calau si victima, la sadismul institutionalizat

Romanul "Raul" urmareste evolutia adolescentului Erik intre 14 si 17 ani - si o face in doi timpi: mai intai anul final petrecut la gimnaziul din Stockholm, perioada in care locuieste "acasa" si in care au loc bataile crunte administrate de tatal vitreg; apoi, dupa exmatriculare, perioada petrecuta la internatul de la Stjärnsberg, in care are loc intalnirea cu supliciul organizat si devenit institutional. In ambele ipostaze chipul Raului este violenta. Bataia este "mediul intern" al cartii, de la bataia sadica, a celui care loveste stiind ca nu risca nici o replica, si pana la bataia baroca, cu spectatori, al carei deznodamant sunt targa si spitalizarea. Erik afla pe acest parcurs ca violentei nu i se poate raspunde decat in doua feluri: fie prin supunere, fie prin replica violenta si nimicitoare. Alegerea intre aceste doua cai este inevitabila, dar fiecare cale are pretul ei. Pretul primeia este umilinta, al celei de a doua este caderea intr-un formidabil paradox: recursul la violenta. Erik mai afla ca agentii Binelui si Raului, folosind violenta, urmaresc de fapt un singur lucru: crearea fricii si ca in cele din urma castiga cel care este capabil sa induca frica in adversarul sau si sa-si domine propria frica. Victoria si infrangerea isi au sediul final in creier, si nu in dimensiunea obiectiva a fortei fizice. Erik castiga in final infruntarea cu Raul tocmai pentru ca il deposedeaza pe acesta de privilegiul pe care parea sa il detina in mod exclusiv: capacitatea de a crea teroarea. Ochii adversarului, privirea care vireaza de la trufie si siguranta la nedumerire, incertitudine si, in final, la groaza reprezinta de fapt anuntul victoriei. Maturizarea lui Erik se incheie cu scena formidabila a revansei pe care si-o ia in fata celui care cultivase sistematic in el frica, tatal sau vitreg: "Vreau sa asculti bine ce-ti spun. Esti raul incarnat, si oamenii ca tine trebuie nimiciti. Peste o jumatate de ora ai sa te afli la spitalul Sankt Göran. N-ai sa vezi cu nici unul din ochi. O sa ai un brat rupt si cativa dinti sariti. - Erik facu o pauza, ca sa dea timp cuvintelor sa se imprime si sa le vada efectul. Voia sa vada cum cuvintele il sperie pe Batran, cum frica i se raspandeste precum otrava in sange, transformandu-se intr-un vartej de lilieci captivi in cusca prea ingusta a craniului. Da, da, barbatul ridicase cravasa pe jumatate, doar pe jumatate, dupa care gestul intepenise. Groa za isi facuse efectul si curand, curand va fi incapabil sa se apere". (Adaptare dupa prezentarea lui Gabriel Liiceanu)

FENOMENUL RAULUI

Romanul lui Guillou este cu atat mai socant, cu cat cititorului "i se da la pachet", prin aura care premerge lectura cartii, cheia sa autobiografica. Ce se petrece in carte nu este rodul unei imaginatii bolnave, ci redimensionarea literara a unui fragment de realitate: Jan insusi, ca adolescent, a stat in centrul acestui turbion al violentei pe care puterea noastra de reprezentare il refuza ca real.