x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romanul devenise mai real decât realitatea

0
Autor: Monica Andronescu 20 Oct 2009 - 00:00
Romanul devenise mai real decât realitatea Christian Silva/Jurnalul Naţional

În anul 1988, pe marile ecrane din România socialistă se lansa filmul "Moromeţii", în regia lui Stere Gulea, rămas până astăzi una dintre cele mai iubite producţii cinematografice de la noi. Despre zilele de filmare, despre dragostea pentru literatura lui Marin Preda şi despre întâlnirea lui cu marele scriitor, am stat de vorbă cu regizorul Stere Gulea...

Jurnalul Naţional: Cum şi când s-a născut ideea filmului "Moromeţii"?

Stere Gulea: Intenţia de a face un film după Marin Preda data cam din '74-'75, când a existat o discuţie legată de "Marele singuratic". Dar eu eram încă tânăr, iar Preda voia un regizor cunoscut... Peste ani am revenit la ideea cu Marin Preda. Era un autor pentru care eu aveam o aplecare constantă, iar în '84 m-am hotărât să fac un scenariu. El nu mai trăia. La început, ideea a fost să scriu un scenariu original, după mai multe cărţi, dar, lucrând, am ajuns la "Moromeţii".

Şi aşa am făcut vreo trei variante de scenariu, iar cu a treia m-am prezentat... Pe atunci erau casele de film în cadrul Ministerului Culturii. A fost o perioadă de discuţii, amânări, incertitudini, destul de neplăcută, pentru că erau destui oameni care se opuneau realizării unui film după "Moromeţii". N-aş putea să vă spun care erau motivele, dar erau oameni importanţi, care aveau influenţă, şi printre ei era în primul rând Titus Popovici.

La un moment dat am primit aprobare să începem pregătirea şi producţia filmului, urmată de o nouă perioadă de îndoieli şi incertitudini. Trecea anotimpul... Eram în plină vară şi devenise din ce în ce mai dramatic dacă filmul se va putea face sau nu. De altfel, filmările propriu-zise le-am început pe la mijlocul lui august 1985. Şansa mea a fost că în anul ăla a fost o toamnă lungă ca o vară. Am filmat scene unde oamenii erau îmbrăcaţi de vară în luna noiembrie.

Reuşisem să găsesc undeva, nu departe de Siliştea Gumeşti - unde nu se prea putea filma, pentru că locul era schimbat - trei sate care se chemau Talpa. Acolo am descoperit un colţ de uliţă de care m-am legat. O casă şi o curte... Nu era locuită şi am restaurat-o. O casă din spate, care după aceea a devenit casa lui Bălosu, era cam în aceeaşi situaţie. De altfel, în film, pe casă se pune tablă, deci am convertit, ca să zic aşa, situaţia. Locul era ofertant, pentru că nu aveam probleme legate de stâlpii de electricitate, antene de televizor şi alte lucruri, pe care după aia trebuia tot timpul să le maschezi.

Tot acolo am reuşit la un moment dat să amenajez "Poiana lui Iocan". În zona aia m-am învârtit până când am reuşit să pun în cutii, cum spunem noi, cam 90% din film. Asta se întâmpla la începutul lui noiembrie. În absenţa mea, materialul filmat era vizionat de cenzori. Şi tot timpul eram sunat şi chemat la Bucureşti, ameninţat ca să întrerup filmările, pentru că tot timpul aveau obiecţii.

 

De ce aţi ales să faceţi un film alb-negru în epoca filmului color?

Filmul color, chiar dacă îl tratezi, uneori riscă să pasteleze puţin prea mult, adică să nu redea esenţialitatea acestei vieţi, care e simplă, dură. Eu l-am văzut alb-negru... Mi s-a părut că asta îl ducea mai aproape de realitate... Problema cenzorilor era că o să arătăm urât aşa, desculţi... Sigur că răspunsul meu era întotdeauna bazat pe carte şi cu asta mă apăram. Spunem că asta e o realitate, că aşa erau lucrurile atunci, că oamenii aşa trăiau.

 

După ce filmul a fost gata......au mai trecut vreo doi ani...

Da, cam aşa au trecut până la premieră. Şi au fost noi momente de incertitudine. Am reuşit, cred eu, să salvez filmul de tăieturi şi alte lucruri, adoptând într-un fel tactica pe care o avea Moromete cu plata "foncirii". Nu spuneam niciodată "nu" ferm. Spuneam că da, o să mă gândesc, după care ziceam că n-am cum să fac. Începeau noi discuţii şi ei spuneau "totuşi, trebuie", uneori mai înăspreau tonul, mai treceau luni, până când, la un moment dat, după aproape doi ani, m-am trezit că mă cheamă şi mă întreabă care e situaţia filmului. "Păi e acolo, cum îl ştiţi", le-am răspuns. Şi a apărut în toamna lui '88.

 

Fotografie în mişcare
Vă amintiţi când aţi citit prima dată romanul şi cu ce gânduri?

L-am citit pe la 19, 20 de ani. Eu, fiind de fel de la ţară, pesemne că am avut o altă percepţie. Marin Preda era clar unul dintre puţinii scriitori în care simţeai că există autenticitate. Îl urmăream cu mult interes, pentru că aveam sentimentul că pot să rezonez cu el, că regăsesc în el lucruri pe care mi-ar fi plăcut şi mie să le pot exprima. Cu "Moromeţii" ai sentimentul că asişti la ceva autentic ieşit din comun. Faptul că am putut să fac un film după el îl consider un noroc. Sigur că era şi riscant, puteai foarte uşor să ratezi cu un film după o capodoperă...


Cât de aproape vă era sau vă e spiritul lui Moromete?

Viaţa de ţăran, indiferent unde ar fi, pe ce meleaguri, are caracteristici asemănătoare. Mentalitatea, comportamentul sunt, cu mici diferenţe, ale ţăranului, şi nu ale orăşeanului. Asta a contat foarte mult. Plus faptul că ştiam cum arată lucrurile, ce înseamnă să ai grijă de animale, cum arată o curte, care sunt relaţiile, cum se îmbracă oamenii, ce mănâncă, cum arată viaţa într-un sat dimineaţa, cum arată peste zi, cum arată seara...

Aşa am construit filmul, pe momentele zilei. Vara, satul de obicei se golea de oameni, pentru că erau la câmp, rămâneau bătrânii cu găinile, era linişte... Erau lucruri la care, şi dacă n-aş fi fost eu atent, ceva din mine mă făcea atent, mă trăgea de mânecă şi-mi spunea: "Vezi că nu e aşa". Cinematograful obligă la autenticitate, la verosimilitate.
E, totuşi, fotografie în mişcare...

 

Iniţial, alesul pentru rolul lui Ilie Moromete nu a fost Victor Rebengiuc... Cum ar fi arătat filmul fără el?

Ar fi fost diferit. Eu mă gândisem iniţial la Dinică, pentru că Dinică mi se părea mie aproape de suceala lui Moromete din carte, aşa cum îl vede Preda. Poate ar fi fost puţin mai iute de fire... Nu ştiu. Cu siguranţă Rebengiuc a adus forţa dramatismului. Şi, ca pater familias, Rebengiuc a fost mai potrivit. Eu cred că e vorba totuşi de actori egali ca forţă, cred că sunt amândoi printre cei mai buni actori de cinema pe care i-am avut de la război încoace.

 

Aţi adăugat scene în timpul filmărilor?

Da, am adăugat sau le-am dilatat. Aveam actori de forţă, îmi dădeam seama că pierd şi atunci luam romanul şi repetam scena mai aproape de ce era acolo. Şi cred că a fost bine, pentru că întotdeauna un scenariu este mai schematic, pe când romanul cu descrieri, cu precizări, cu nuanţe, dintr-odată parcă te împinge spre lucruri mai adevărate şi în acelaşi timp mai incerte, mai nuanţate. Făceam lucrul ăsta împreună cu actorii, din momentul în care am simţit că începem să comunicăm.

Era o emulaţie acolo. De la un anumit moment a fost o plăcere, deşi erau condiţii extrem de dure de viaţă. Gândiţi-vă că eram în anul 1985. Stăteam într-un hotel la Alexandria, nu aveam de mâncare, era foarte greu. Făceam 50-60 de km pe zi să ne ducem la filmare. Dar încet, încet oamenii au avut sentimentul că participă la ceva pentru care merită să faci eforturi.

 

Care e scena care v-a chinuit cel mai tare la filmare?

Scena salcâmului. Pentru că evident că nu puteam să găsesc şi salcâm. Şi atunci a trebuit să-l aduc de undeva de la 20-30 de km, cu un trailer, uliţele erau înguste... L-am adus şi l-am plantat. La un moment dat toată lumea era convinsă că n-o să fac scena. Am reuşit, dar a fost cea mai grea...

 

Cum v-au resimţit oamenii din sat?

La început ne-au resimţit cam aşa: au venit unii să facă un film... Dar după un timp unii mai şi lucrau cu noi, au început să fie interesaţi, pentru că vedeau că e vorba de lucruri familiare lor. Au pus mâna şi au citit cartea. Mi-aduc aminte... la un moment dat filmam scena când mănâncă la cină, seara, şi era o discuţie: cum facem cu mămăliga, cum se pune... Eu spuneam că în Preda este cuvântul "întinge". Se întrebau cu toţii ce înseamnă asta, cine o să înţeleagă cuvântul.

Atunci eu l-am întrebat pe unul dintre ţăranii din sat care erau acolo. Şi el îmi răspunde: "Păi, cum spune Marin Preda în Moromeţii...". Şi de-atunci a rămas replica asta... Cartea devenise mai reală decât realitatea.

 

"Unde mergem noi, Niculae?"
Vă amintiţi cu ce gânduri aţi încheiat filmările? Ultima zi de filmare?

Au fost două încheieri. Cea de la Talpa. După scena cu salcâmul. Toţi oamenii din echipă şi cei din sat ne-am aşezat pe salcâm şi ne-am fotografiat, era ca o izbândă. Iar a doua a fost când am reuşit să găsesc locul pentru final. De fapt, eu nu ştiam exact cum vreau să arate finalul. Tot căutam şi la un moment dat am mers la Snagov, în pădure, pentru că am ajuns eu la concluzia că parcă mai degrabă l-aş încheia aşa, în ceaţă... ăsta a fost al doilea final, când am avut sentimentul că, în sfârşit, am găsit.

Pentru că, în general, finalul la un film e foarte important. Atunci am avut sentimentul că da, aşa trebuie, că ceaţa aia şi mersul prin pădure arată incertitudinea... Chit că atunci "Unde mergem noi, Niculae..." avea altă semnificaţie. Dar asta a trecut... Importantă este atmosfera, faptul că oamenii merg în ceaţă, băiatul cu tatăl, iar tatăl întreabă unde mergem... Trebuia ca dintr-o scenă narativă să dai o scenă simbolică, în care să nu spui prea mult în cuvinte, dar în acelaşi timp să spună mult.

De fapt asta e cerinţa în cinema. Eu mereu le spun studenţilor o replică a lui Hitchcock: "Da, e adevărat că filmul trebuie să fie adevărat ca şi viaţa, dar din care trebuie să scoţi momentele plicticoase".

 

L-aţi cunoscut pe Marin Preda?

Da, l-am cunoscut. Am avut o şansă, pentru că eu eram protejat de Toma Caragiu, care era bun prieten cu el şi mă lua când se vedeau. Am făcut odată un Paşti împreună. Pe urmă, după ce n-a mai fost Caragiu, l-am mai întâlnit pe Marin Preda la Mogoşoaia şi am avut prilejul să mai vorbesc cu dânsul. Odată am avut acolo, în parcul de la Mogoşoaia, o lungă plimbare şi ţin minte că m-am aventurat eu să-i spun să nu-şi facă griji că rămâne totuşi cel mai important scriitor de după război.

Avea obiceiul să meargă foarte repede. Avea un băţ ca un fel de baston şi tot dădea din el. Mi-aduc bine aminte cum s-a oprit puţin şi a zis: "Da? Crezi?". Era un om în preajma căruia aveam sentimentul că trăiesc un moment important din viaţa mea. Era un om ciudat, dar extrem de autentic, niciodată nu l-am auzit vorbind prin judecăţile altora. Avea propria lui judecată despre orice. Eram fascinat de el.

 

V-a tentat vreodată să faceţi continuarea la Moromeţii?

Mi s-a propus, dar am spus nu. Din mai multe motive. Nu mai este acelaşi lucru volumul al doilea. Am spus că este păcat faţă de ceea ce este reuşit şi de valoare în Marin Preda. Şi nu-mi place să forţez norocul...

Citeşte mai multe despre:   interviu,   biblioteca pentru toţi,   stere gulea,   moromeţii

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

A fost ziua lui Eminescu. Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie 2021

A fost ziua lui Eminescu. Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie 2021
Galerie Foto Oricât de complicat este să sărbătorim Ziua Națională a Culturii în România și să dăm amploare unor evenimente artistice și culturale dedicate marelui poet universal Eminescu, în vremuri de pandemie,...

Magdalena Popa Buluc în dialog cu George Banu: „Covid-ul afectează nu doar plămânii, ci și… spiritul”

Magdalena Popa Buluc în dialog cu George Banu: „Covid-ul afectează nu doar plămânii, ci și… spiritul”
Galerie Foto De când nu ne-am văzut, de mai bine de un an de zile, a venit peste noi pandemia. Cum ai trăit anul acesta, pe care tocmai l-am încheiat? A fost un an blestemat pentru toți. Dar tu ai reușit să învingi și de dat...

Profesorul şi violoncelistul Marin Cazacu a primit ordinul „Meritul Cultural” în numele Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”

Profesorul şi violoncelistul Marin Cazacu a primit ordinul „Meritul Cultural” în numele Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”
Galerie Foto În urma ceremoniei desfăşurate la Palatul Cotroceni în ziua de 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, mai multe personalităţi ale vieţii culturale au participat la festivitatea prin care Preşedintele...

Eveniment online de excepție dedicat Zilei Culturii Naționale

Eveniment online de excepție dedicat Zilei Culturii Naționale
Primăria Municipiului București, prin Teatrul Dramaturgilor Români, a organizat un eveniment online de excepție dedicat Zilei Culturii Naționale. Spectacolul aniversar, structurat în două părți, a propus...

România văzută de Eminescu. Despre școală, biserică, parlament, cultură, armată, fiscalitate, judecători, imigranți, americanism

România văzută de Eminescu. Despre școală, biserică, parlament, cultură, armată, fiscalitate, judecători, imigranți, americanism
Galerie Foto Textele și comentariile pe care vi le prezentăm astăzi au fost extrase din lucrarea „Eminescu. Articole politice”, volumele I, II, III, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă....

Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită la Televiziunea Română prin numeroase programe speciale ce vor fi transmise pe toate posturile sale

Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită la Televiziunea Română prin numeroase programe speciale ce vor fi transmise pe toate posturile sale
Galerie Foto Vineri, 15 ianuarie, aniversăm 171 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi serbăm Ziua Culturii Naţionale urmărind, la TVR1, TVR2, TVR3, TVR Internaţional şi TVR MOLDOVA diversele emisiuni, documentare,...

Începe Spectacolul!

Începe Spectacolul!
Galerie Foto A fost finalizat primul episod din seria de dialoguri teatrale reunite sub titlul SPECTACOLUL! – episod care va fi proiectat luni, 18 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului Tamási Áron, în...

TNB, între Bilanţ de pandemie şi perspective pentru un an mai bun

TNB, între Bilanţ de pandemie şi perspective pentru un an mai bun
Galerie Foto Teatrul Național din București întâmpină Ziua Culturii Naționale atât cu un bilanț și o privire întoarsă către complicatul an recent încheiat, în care au existat, în pofida condițiilor impuse de...

Program online de filme românești pe TIFF Unlimited, de Ziua Culturii Naționale

Program online de filme românești pe TIFF Unlimited, de Ziua Culturii Naționale
Galerie Foto Zece zile de filme românești și discuții cu profesioniști din cinematografie îi așteaptă pe iubitorii de cinema între 15 și 24 ianuarie, pe platforma de streaming TIFF Unlimited, cu prilejul Zilei Culturii...

Ziua Culturii Române

Ziua Culturii Române
Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” organizează în perioada 15 – 18 ianuarie 2021 o serie de evenimente, cu rolul de a celebra Ziua Culturii Române. Astfel, avem...

Sibiu – prima destinație din itinerariul expoziției ”Eroii care au făcut Istorie”

Sibiu – prima destinație din itinerariul expoziției ”Eroii care au făcut Istorie”
Galerie Foto Evenimentul ”Ziua Culturii în Capitala Culturii”, organizat de Filarmonica de Stat Sibiu, aduce pe Esplanada Sălii Thalia expoziția ”Eroii care au făcut istorie” realizată cu lucrările primite în urma...

De Ziua Culturii Naționale, Teatrelli sărbătorește arta imaginii pe scena lumii, într-o ediție specială dedicată scenografiei în seria „Anotimpurilor dialogului despre teatru cu Octavian Saiu”

De Ziua Culturii Naționale, Teatrelli sărbătorește arta imaginii pe scena lumii, într-o ediție specială dedicată scenografiei în seria „Anotimpurilor dialogului despre teatru cu Octavian Saiu”
Dragoș Buhagiar, cel mai premiat scenograf al spațiului românesc, aflat la a doua colaborare cu Tokyo Metropolitan Theatre, Adrian Damian, autorul unor veritabile instalații aduse la viață de energiile actorilor,

Ziua Culturii Naţionale sărbătorită la Televiziunea Română

Ziua Culturii Naţionale sărbătorită la Televiziunea Română
Galerie Foto Vineri, 15 ianuarie, aniversăm 171 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi serbăm Ziua Culturii Naţionale urmărind, la TVR1, TVR2, TVR3, TVR Internaţional şi TVR MOLDOVA diversele emisiuni, documentare,...

ZIUA CULTURII NAȚIONALE. Mirel Taloș: „Creativitatea românească ne menține pe harta lumii în orice timpuri“

ZIUA CULTURII NAȚIONALE. Mirel Taloș: „Creativitatea românească ne menține pe harta lumii în orice timpuri“
Galerie Foto ICR NEW YORK     Peste 20 de proiecte culturale, într-o singură zi. O zi dedicată creativității românești, 15 ianuarie, dată la care Institutul Cultural Român, prin rețeaua reprezentanțelor...

De Ziua Culturii Naționale - maraton de spectacole lectură, la Teatrul Național Târgu-Mureș

De Ziua Culturii Naționale - maraton de spectacole lectură, la Teatrul Național Târgu-Mureș
Galerie Foto De Ziua Culturii Naționale (15 ianuarie), Teatrul Național Târgu-Mureș va găzdui un maraton de spectacole lectură (15 ianuarie ora 00:00 - 15 ianuarie ora 24:00), eveniment desfășurat în cadrul proiectului...
Serviciul de email marketing furnizat de