Să ne cunoaştem scriitorii: Daniel Bănulescu

Prin anul 1960 după Hristos, populaţia planetei a sărit de patru miliarde. Era nevoie de un mega-profet. Dumnezeu a decis să-l creeze pe... Daniel Bănulescu.

Profet in ţara lui?

La inceput a fost Cuvăntul şi cuvăntul era la Dumnezeu. Ulterior, Dumnezeu a dorit să răspăndească in lume cuvăntul şi a creat profeţii, prima formă de mass-media. Prin anul 1960 după Hristos, populaţia planetei a sărit de patru miliarde. Era nevoie de un mega-profet. Dumnezeu a decis să-l creeze pe... Daniel Bănulescu. Unde? In Bucureşti, Romănia! Astfel a apărut pe lume Daniel, ca un antibiotic injectat in mădularul cel mai septic.

Planul divin i-a hărăzit lui Daniel diferite ispitiri lumeşti care l-au pus in contact cu spurcăciunea şi necredinţa. A fost desemnat să studieze o ramură aridă şi antispirituală: ingineria gazelor in Ploieşti. Pănă la capătul amar numit "diplomă", timp de un deceniu.

Spre 23 de ani, Creatorul l-a trimis pe Daniel spre o nouă incercare: un loc de pierzanie numit Cenaclul Universitas. Unde poemele şi proza i-au fost puse la indoială de o bandă de nouăzecişti hliziţi. Iar glumele sale abia dacă au stărnit un zămbet profesorului grav şi exigent ce păstorea conclavul.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

La 42 de ani, Daniel, curăţit prin experienţă urmată de pocăinţă, fu gata să inalţe Psalmul său. Astfel apăru volumul Daniel al rugăciunii pe care nici măcar nu-şi mai puse numele deasupra titlului. Viciile fură abandonate şi Daniel luă faţă ingerească. Dar indată el a decis să retipărească prima lui carte de versuri cu titlul "Te voi iubi păn’ la sfărşitul patului". Care numai a nume de psalm nu aduce.

In "Te voi iubi..." pornirea cea mai de seamă este erezia că Dumnezeu a creat femeia pentru desfătarea neincetată a bărbatului. Ba mai vede şi un amestec divin la crearea anumitor părţi rotunde femeieşti: "... şi dacă sănii tăi sunt doar două porecle date ţie de Dumnezeu?"

Romanul "Te pup in fund, conducător iubit", apărut in Romănia in primii ani de după căderea lui Ceauşescu şi reeditat acum la noi şi in Germania, nu e un roman istoric şi nici unul fantastic. Este mai mult. Acest roman este o incercare de a inţelege şi explica, prin mijloacele ficţiunii, ce s-a intămplat cu cei conduşi de Ceauşescu. Diferenţa faţă de alte romane ale "dictaturii" este că la Bănulescu nu este importantă figura dictatorului, nici sistemul său represiv. "Eroul" este irealitatea instaurată de dictatură şi in care se complac călăii şi victimele. Existenţa romănilor sub Ceauşescu şi existenţa lui Ceauşescu insuşi au fost, cum arată romanul lui Bănulescu, de domeniul fabulosului. Dacă un cititor din Europa de Vest e curios să afle ceva despre Est, despre spiritul, mentalitatea şi existenţa imaginarului colectiv al Estului, il sfătuiesc să citească romanul lui Daniel Bănulescu.

Din el va afla esenţialul. Că dictatura lui Ceauşescu, care a inlocuit aşa-zisa dictatură a proletariatului, nu a fost nici umană, nici inumană, nici tragică, nici comică. A fost fantastică, in sensul fabulosului in care funcţionează basmele şi onirică.

In numele afinităţii pe care o am faţă de Germania şi pentru literatura sa, mă bucur că, dintre toţi europenii, germanii sunt primii după romăni care au acum acces, in limba lor, la proza lui Daniel Bănulescu. Toţi ceilalţi europeni, din Islanda in Cipru, au de ce să-i invidieze!

CV

Daniel Bănulescu s-a născut la 31 august 1960 in Bucureşti. De formaţie inginer, nu a profesat, consacrăndu-se literaturii. A publicat trei volume de versuri, reluate apoi mai multe in selecţii şi antologii şi două romane: Te pup in fund, conducător iubit şi Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti). Este de asemeni autorul unei piese de teatru. Versurile şi proza sa au fost traduse şi in alte limbi, cu precădere in germană.

"Doar cărţile au alura unor nebuni autentici / (...) Cătă disperare in aceste case de toleranţă ale inţelepciunii/ (...) Ca un purtător de boli ruşinoase te strecori din nou/ in vizuina paltonului tău şi te intorci in oraş/ printre neguţătorii de mazăre şi vănătorii de capete/ care-ţi agită/ precum un pumn imens păinea zilnică."

Daniel Bănulescu

Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romănia