x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Sărbătorindu-l pe Victor Rebengiuc

Sărbătorindu-l pe Victor Rebengiuc

de Maria Sârbu    |    08 Feb 2011   •   20:07
Sărbătorindu-l pe Victor Rebengiuc
Sursa foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional

Contele Şabelski din spectacolul „Ivanov”, regizat de Andrei Şerban, adus la rampă recent de Teatrul Bulandra, spune şăgalnic prin vocea lui Victor Rebengiuc că are 78 de ani, deşi autorul piesei, Cehov, i-a dat acestui personaj doar 62 de ani. Stârneşte admiraţie acest lucru, căci actorul îşi spune vârsta prin rolul său jucat admirabil.

Victor Rebengiuc împlineşte mâi­ne, 10 februarie, 78 de ani. Va petrece, aşa cum se anunţă, cu publicul, ală­turi de care se simte foarte bine, căci l-am observat de multe ori, cu diverse ocazii, lăsându-se absorbit de mul­ţi­me. Îl simţi ca pe un om simplu că el este când mucalit, degajat; când foarte tăcut, probabil preocupat de numeroase probleme pe care le înfruntă lumea de alături sau e cu gândul la grămada de chipuri pe care le-a întruchipat în cei 55 de ani de când a început să joace roluri serioase în teatru şi tot atâţia de când a rea­lizat primul rol în film.

Unui actor de talia lui i se spune „monstru sacru”. Prin simplitatea sa, la o asemenea asociere, el răspunde cu dojană. Are simţul umorului, pe placul multora. Apare rar la televizor, dă rar interviuri. Lasă însă să se înţeleagă că, atunci când cineva doreşte să afle ceva prin viu grai de la Rebengiuc, să meargă, dom’le, la teatru – la „Bulandra” şi la Naţionalul bucureştean. Acolo îl poate vedea oricine, căci joacă în multe spectacole. Este plin de viaţă, plin de înţelepciune, este un părinte în teatru, un părinte şi în film, este model şi recomandă modelul: „Iubeşte arta din tine, şi nu pe tine în artă” (de la Stanislavski citire).

Într-o mărturisire de credinţă, filmată la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, acolo unde a studiat (a absolvit în 1956) şi a fost rector (după 1989), Victor Rebengiuc spunea, cu prilejul acordării titlului de Doctor Ho­noris Causa (alături de regretatul Gheor­ghe Dinică şi de Marin Mo­ra­ru), că se simte extraordinar de bine când face această profesie: „Slujim arta. Poate că am o intuiţie artistică, scenică şi înţeleg foarte bine şi repede structura personajelor pe care le interpretez. Am avut marea şansă de a lucra cu mari regizori precum Ion Cojar, Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, dar şi cu Valeriu Moisescu sau mai tânărul Yuri Kordonsky (în ultimii doi ani şi cu Radu Penciulescu şi cu Andrei Şerban – n.r.). De la toţi am învăţat. Fiecare a însemnat ceva pentru mine”.

Acest mare artist este parte din arta reală reprezentativă. Spectacolele în care joacă astăzi actorul au mare priză la public. Sunt multe, iar Victor Rebengiuc e în roluri mari. Cum să nu te uimească memoria lui atât de sănătoasă, de vreme ce rea­lizează personaje în spectacole din repertoriul curent: Serebreakov în „Unchiul Vanea” de Cehov, Jevakin în „Căsătoria” de Gogol, Willy Loman în „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, Tata în „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, Contele Şabelski în „Ivanov” de Cehov – toate la Teatrul Bulandra – şi Preobrajenski în „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, Joe Keller în „Toţi fiii mei” de Arthur Miller, Domnul Jurdănescu în „Burghezul gentilom” de Moliere, sau Inchizitorul în „Legenda Marelui Inchizitor” de Dostoievski – la Teatrul Naţional din Bucureşti. Pe lângă regizorii amintiţi, a lucrat şi cu Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Alexandru Dabija, Ion Caramitru, Petrică Ionescu, Theodora Her­ghe­le­giu, Felix Alexa.

Fimul românesc are şi astăzi în Victor Rebengiuc un pilon de rezistenţă. Fie în lungmetraje, fie în scurtmetraje, acest fenomenal actor nu refuză rolurile dacă scenariile sunt scrise bine, nu refuză regizorii care au ceva de spus.
Zeci şi zeci de chipuri duce pe umerii săi, întruchipate pe scenă, pe marile ecran, la teatrul radiofonic sau la televiziune, acest actor al cărui chip inspiră sentimente de veneraţie. Să ne plecăm creştetul în faţa artei lui Victor Rebengiuc, pentru că e arta ce însumează culturi ale întregii lumi. La mulţi ani, pe scena vieţii, domnule Victor Rebengiuc!

Steaua Rebengiuc pe Walk of Fame
De ziua sa, Victor Rebengiuc va primi o stea pe Walk of Fame din Piaţa Timpului, în apropierea Centrului istoric al Capitalei (replica bucureşteană a celebrei Walk of Fame din Los Angeles). Ceremonia publică va începe la ora 14:00 în prezenţa celor care au gândit acest proiect. „Victor Rebengiuc, un om pentru oameni, care a reuşit să încorporeze în definiţia cuvântului arta, adevărul şi măiestria. De la domnia sa am învăţat că teatrul este cuvântul vieţuit aşa cum arhitectura este sculptura locuită. Vă mulţumim pentru universul plin de emoţie şi descoperiri pe care îl construiţi pentru noi de fiecare dată când păşiţi pe scenă”, aşa vorbeşte despre sărbătorit George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, unul dintre coordonatorii proiectului „Walk of Fame”.

„Moromeţii”, o proiecţie la muzeu
Filmul lui Stere Gulea, „Moromeţii”, realizat după volumul I al romanului omonim scris de Marin Preda, în care rolul principal îl interpretează Victor Rebengiuc, va fi proiectat mâine seară, de la ora 18:30, în prezenţa săr­bătoritului, la Muzeul Ţăranului Român, în cadrul programului Noul Cinematograf al Regizorului Român. Acum câţiva ani, acest mohican al teatrului şi cinemaului românesc, mărturisea că Ilie Moromete este cel mai drag rol al său în film, căci atunci când îl juca îl simţea alături pe bunicul său. „Cred că, de acum înainte, pentru foarte multe generaţii, Ilie Moromete va fi imaginat aşa cum l-a întruchipat Victor Rebengiuc. Moromete din film (...) este credibil, aşa cum sunt toate personajele jucate de acest actor cu geniu (...)”, spune Virgil Ştefan Niţulescu, directorul MŢR.

×
Subiecte în articol: arte