Scrisoare despre ghips, inimi si prieteni noi

Mai stii cum era cand te uitai la ceas la ora fixa si-ti spuneai ca te iubeste?! In conditii de "neindragosteala", coincidenta te-ar fi amuzat, dar, atunci, cautai o confirmare a dragostei impartasite. Si te agatai de prostia aia cu ceasul. Chiar daca stiai ca e o prostie. Asa e si cu bolnavii incurabili. Se agata de cate o prostie din asta ca sa-si confirme sperantele. Ca sa afle cate zile mai traiesc. Nu e ciudat ca e la fel si in cazul iubirilor si in cel al bolilor?

Vreau sa-ti povestesc despre niste oameni cu care ai multe lucruri in comun. E vorba despre cateva persoane care stau la Constanta, sunt "ghipsate" pe bucati mari de corp si-o sa stea imbracate in ghips multi ani de acum incolo. Asta nu-i impiedica sa se iubeasca, sa se gelozeasca, sa se invidieze pentru vreun "obiect de patrimoniu" sau pentru vreo iubita. Trebuie sa-i intalnesti.

Wandeska. Are mainile in ghips si-si doreste sa simta lucrurile cu degetele, sa-i treaca viata prin palme. Astia de aici nu inteleg de ce se duce in port la pesti, dar tu stii bine cat de alunecos si de scarbos e un peste viu; si ce dexteritate in degete trebuie sa ai ca sa tii in palme un peste care se zbate. De astea ii e dor Wandeskai.

Cand vii aici, te rog sa ramai in sala de mese dupa ce pleaca toata lumea. O sa o vezi pe adevarata Wandeska. In lupta cu mancarea.

Emanuel. S-a indragostit aici si, dupa o vreme, iubirea lui a ajuns la sfarsit. Solange, femeia cu care a invatat sa-si foloseasca ghipsul ca sa faca dragoste, n-a inteles cum de s-a terminat asa dintr-o data iubirea lui. N-a vrut sa admita ca si el, chiar asa ghipsat pe jumatate din corp, ar putea ajunge la capatul unei iubiri cu aceeasi pofta si voluptate cu care mananca ea portocale. Dar stie ca iubirile pot lasa urme cum lasa sucul de portocale urme pe rochia ei. Uneori ies la spalat, alteori - nu.

Sa te uiti la Emanuel cum se agata de orice ca sa-si (re)gaseasca libertatea.

Quitonce. Habar n-are ca asa cum e el, cu picioarele care sar spasmodic la fiecare pas si cu toate glumele care se fac pe seama partidelor sale de sex in trei din alte vremuri, e cel care-i uneste pe oamenii de aici. Tatal lui si-a facut norma de fapte bune fata de societate, a construit poduri si spera ca, pentru asta, fiul lui se va vindeca. Pune intr-o balanta ciudata lucrurile, dar asta e speranta. Ca ora fixa pentru indragostiti. Cand o sa ajungi tu aici, Quitonce o sa fie pregatit pentru o noua operatie. Si-ai sa vezi la toti ceilalti cum bucatile de ghips in miscari spasmodice pot exprima prin dans dragostea.

Eva. E infirmiera si e de atat de multa vreme aici, incat toti cred ca a aparut o data cu florile de mucegai de pe pereti. Ii place sa danseze si parca deseneaza flori de mucegai cu trupul incovoiat de batranete si de boli. Obisnuieste sa danseze si fara muzica in camera lui Quitonce in fata gramofonului lui. In locul asta, gramofonul nu inseamna doar muzica, inseamna amestecul de sunete pe care le aduc in sezon turistii care se cazeaza aici. Fiecare pacient viseaza la gramofonul lui, poarta lui spre lumea de afara. In felul ei simplu, Eva o sa-ti arate ca, daca vrei ceva cu adevarat, trebuie sa lupti si sa incerci sa construiesti singur. Mai ales pe ea trebuie sa o intalnesti.

Si stii de ce? Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti pui si tu ceva in ghips, ca sa se vindece. O sa fie la vedere sau pe dinauntru, dar o sa existe ghipsul ala. Pentru cateva luni sau pentru toata viata. Si o sa-ti pui repere stupide, ca sa afli cum si cand o sa treci peste asta. Apoi o sa ti se cicatrizeze ranile. Vei crede ca sunt vindecate, dar medicii o sa-ti spuna ca, de fapt, pielea de pe rana aia e moarta. E insensibila la atingeri. Orice fel de atingeri. Tocmai de asta e bine sa vii la teatrul din Constanta, sa vezi piesa care se numeste "Inimi cicatrizate" si sa-i cunosti pe Wandeska (Diana Lupan), Emanuel (Marian Adochitei), Solange (Nicoleta Lefter), Quitonce (Mihai Smarandache) si pe EVA (LANA MOSCALCIUC). Dupa aceea, stiu sigur ca o sa-i multumesti lui Radu Afrim ca te-a imprietenit cu oamenii astia.