x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Secolul al XVII-lea în documente și imagini din patrimoniul MMB

Secolul al XVII-lea în documente și imagini din patrimoniul MMB

de Magdalena Popa Buluc    |    14 Feb 2023   •   10:05
Secolul al XVII-lea în documente și imagini din patrimoniul MMB

Muzeul Municipiului București etalează periodic părți din bunurile sale culturale deținute în bogatul patrimoniu arhivistic din Colecția de Documente. Este un demers util publicului, care are ocazia de a afla noi informații despre istoria Țării Românești, despre faptele unor voievozi și motivele pentru care erau emise diverse hrisoave, dar și despre cum erau realizate aceste înscrisuri deosebite, care s-au păstrat până în zilele noastre.

Vernisajul expoziției tematice „Secolul al XVII-lea în documente și imagini din patrimoniul MMB”, la care sunt invitați să participe toți cei interesați, intrarea fiind liberă, va avea loc pe data de 17 februarie 2023, la ora 18.00, la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2).

În cadrul expoziției vor fi etalate documente provenite din cancelaria Țării Românești începând cu Radu Șerban, Radu Mihnea, Gavril Movilă, Alexandru Iliaș, Matei Basarab, Constantin Șerban, Grigore I Ghica, Gheorghe Duca, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, câteva mici portrete ale unor voievozi munteni, care au condus și au emis hrisoave în cursul veacului al XVII-lea, bustul voievodului Constantin Brâncoveanu, „Îndreptarea legii” (1652), „Cheia înțelesului” (1678), o Evanghelie tipărită în timpul domniei lui Vodă Brâncoveanu, la 1697, precum și câteva pumnale de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

«După dispariția tragică a lui Mihai Viteazul, în anul 1601, care a unit sub sceptrul său cele trei Ţări Române, debutul secolului al XVII-lea a fost dominat de personalitatea și activitatea domnitorului Radu Șerban (1601, 1602 – 1610 și 1611), socotit pe bună dreptate un urmaș în fapte al marelui Mihai Vodă. Au urmat domniile unor reprezentanți ai Moldovei în tronul de la București, ca de pildă Simion Movilă (1601-1602), și mai apoi Gavril Movilă (1618-1620), precum și domniile alternative atât în Țara Românească, cât și în Moldova ale lui Radu Mihnea, Alexandru Iliaș sau Alexandru Coconul.

Prima jumătate a secolului al XVII-lea a fost marcată de lunga domnie, de circa 22 de ani, a lui Matei Basarab (1632-1654), în timpul căreia au avut loc însemnate realizări în diverse domenii ale societății românești – economic, politic, militar și cultural. S-a remarcat drept un bun gospodar și organizator, dârz apărător al hotarelor Țării Românești, motiv pentru care chiar otomanii l-au considerat un al doilea Mihai Viteazul. În plan cultural, a fost socotit un adevărat Mecena în dezvoltarea artei și culturii. Refacerea economică a țării, ca urmare a unei perioade de liniște relativă, i-a asigurat domnului o solidă bază materială pentru desfășurarea unei vaste opere cultural-artistice. Astfel, deși el însuși nu a fost un cărturar, aga Matei din Brâncoveni a atras la Curtea Domnească pe cei mai învățați oameni ai epocii sale – Udriște Năsturel, episcopul Ignatie (Sârbul) de Râmnic, mitropoliții Teofil și Ștefan sau Pantelimon Ligaridis, grec din Chios, care a deschis la Târgoviște prima școală superioară din Țara Românească. Cu sprijinul mitropolitului Kievului, Petru Movilă, voievodul muntean a adus în țară două tipografii, una așezată la Câmpulung și cealaltă care a peregrinat de la Mănăstirea Govora, la Mănăstirea Dealu și stabilită, în final, la Târgoviște, unde au fost tipărite „Molitvenicul slavon” (1635), „Ceaslovul” (1640), „Evanghelia învățătoare” sau „Cazania” (1644), „Slujebnic slavon” (1646), „Psaltire în limba slavonă” și „Pogrebania preoților” (1650) sau „Târnosania slavo-română” (1652), la care s-au adăugat și primele legiuiri – „Pravila de la Govora” (1640) și „Îndreptarea legii” (1652). În ceea ce privește edificarea de noi construcții, Matei Basarab este considerat „cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru” de istoricul Constantin C. Giurescu. În timpul domniei sale au fost construite numeroase mănăstiri și au fost renovate mai multe biserici, dintre care amintim: mănăstirile Arnota, Brebu, Brâncoveni, Plumbuita, Căldărușani, Curtea de Argeș, Govora, Tismana, Soveja ș.a., la care s-a adăugat refacerea curților domnești de la Brâncoveni, Caracal, București și Târgoviște. Astfel că nu a existat ctitorie veche care să nu fie reparată sau refăcută, afirmând fără a greși că „întreaga țară apărea ca un șantier vast în care toate vechile monumente căpătau haină nouă”.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea au urmat domniile mai scurte și chiar de mai multe ori ale lui Constantin Șerban (1654-1658 și 1660), Mihnea al III-lea Radu (Radu Mihail, 1658-1659), Gheorghe Ghica (1659-1660), Grigore I Ghica (1660-1664 și 1672-1673), Radu Leon (1665-1669), Antonie Vodă din Popești (1669-1672), Gheorghe Duca (1673-1678), Șerban Cantacuzino (1679-1688), precum și începutul cârmuirii Munteniei de peste un sfert de secol a martirului întru Hristos, Constantin Vodă Brâncoveanu (1688-1714).

În plan cultural, domnia lui Șerban Cantacuzino este legată de tălmăcirea în românește a Bibliei de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino, ivită de sub teascurile tiparniței instalată în Mitropolia munteană, la scurt timp de la trecerea sa în lumea celor drepți (noiembrie 1688), de care s-au preocupat îndeaproape spătarul Nicolae Milescu, Ghermanos Locros, mitropolit de Nissa, dascăl la școala domnească de la București, episcopul Mitrofan de Huși și frații Radu și Șerban Greceanu, sub păstoria mitropolitului Teodosie (1668-1672 și 1679-1708).

Actele domnești emise în cursul acestui veac cuprind referiri de întăriri ale unor stăpâniri de moşii, sate, ţigani, rumâni, case, prăvălii etc., aflate în București sau răspândite în diverse locuri din ţară, danii ale unor asemenea bunuri către unii boieri credincioşi domniei şi ţării, precum şi porunci domneşti adresate marilor boieri din Sfatul Domnesc sau slujbaşilor, în vederea cercetării şi împietririi de moşii, sate ş.a.

Întotdeauna litera iniţială „M” este ornamentată vegetal sau floral, fiind precedată de invocaţia simbolică „Cruce-ajută”, care, la rândul ei, este ornamentată sau este plasată deasupra literei iniţiale, făcând corp comun cu aceasta. Cele mai multe documente prezintă titulatura domnească scrisă, simplu, cu cerneală neagră, cu chinovar și uneori cu soluție de aur. Sub conţinutul textelor sunt scrise monogramele domneşti, întotdeauna cu chinovar, precedate sau nu de invocaţia simbolică. De cele mai multe ori actele prezintă și semnătura autografă a domnitorului emitent, scrisă cu cerneală neagră, fie peste prima parte a monogramei domnești, fie sub aceasta din urmă.

Autentificarea actelor emise a fost realizată atât prin sigiliul mijlociu domnesc imprimat în ceară roșie, peste care a fost așezat un timbru de hârtie, cât și prin sigiliul inelar domnesc, de formă octogonală, imprimat în chinovar» – explică dr. Grina-Mihaela Rafailă, curator al noii expoziții.

Acest demers expozițional se adresează atât publicului, care va putea să admire frumusețea documentelor de cancelarie, cât și specialiștilor care se preocupă de studiul acestor înscrisuri deosebite. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 17 februarie – 3 septembrie 2023.

 

×