Sigourney Weaver : "Mi-au spus că sunt lipsită de talent"

Actriţa americană Sigourney Weaver vorbeşte despre experienţa pe care a trăit-o ca narator al filmului de animaţie "The Tale of Despereaux" (2008), despre puterea magică a poveştilor care pot schimba caractere şi ajuta oameni şi despre iertare. Actriţa, al cărei palmares cuprinde un trofeu BAFTA, 2 Globuri de Aur şi 3 nominalizări la Oscar, va împlini anul acesta 60 de ani.

Jurnalul Naţional: Fiecare copil a avut la un moment dat cartea lui de suflet. Care a fost preferata dumneavoastră?

Sigourney Weaver: Cartea copilăriei mele este "Robinson Crusoe". Mi-a plăcut enorm. Mama obişnuia să ne citească din "Ben Hur" şi "Robinson Crusoe" şi ne-a indus astfel dragostea pentru acest gen de cărţi.

Obişnuiaţi să faceţi la fel cu fiica dumneavoastră când era mică? Îi citeaţi astfel de cărţi? Îi spuneaţi poveşti?

Desigur. Fata mea era îndrăgostită de nişte poveşti incluse într-o serie numită "Mrs. Piggle Wiggle". Foarte nostime, de altfel. Prezentau povestea unor copii mai neastâmpăraţi care, datorită unor întâmplări pe care le trăiesc, ajung să se schimbe. Bineînţeles, în mai bine. Oricum, părerea mea este că acelora mici le plac mult cărţile cu personaje care, în timp, devin altfel decât erau la început, care se schimbă în urma unor împrejurări şi învaţă nişte lecţii de viaţă. Şi cred că şoricelul Despereaux  este un exemplu bun în acest sens.  

Apropo de rolul pe care l-aţi avut în acest film, "Povestea lui Despereaux", cred că a fost unul foarte important. Sunteţi naratorul. Acela care îi ia pe telespectatori de mână şi-i plimbă prin poveste.  

Producătorul Gary Ross şi-a dorit un povestitor care să fie, aşa cum s-a şi exprimat de altfel, precum "o mătuşă excentrică" ce stă de vorbă cu copiii într-o cameră în care atmosfera e una de poveste şi care-i incită pe micuţi spunându-le: "Sunteţi pregătiţi? Am o poveste fantastică pentru voi. Ia fiţi atenţi!". Rolul povestitorului a fost de a-l implica pe spectator. De a-l face părtaş la această poveste.



Iertarea

În acest film nu există personaje negative. Cu toate acestea, eroii poveştii ajung, la un moment dat, să jignească după ce, la rândul lor, sunt răniţi. Dar, din fericire, se eliberează de aceste sentimente mai puţin comode printr-un altul: iertarea...

Iertarea este un sentiment extraordinar şi e un foarte bun subiect de abordat atât în filme, în general, cât şi în viaţa de zi cu zi. Cred că este cel mai înălţător lucru pe care-l putem face ca oameni. La rândul meu, mi-am iertat două dintre profesoarele pe care le-am avut la «Yale drama school» pentru faptul că mi-au spus că sunt lipsită de talent şi că nu o să ajung nicăieri în viaţă. Dar, aşa cum am spus, le-am iertat şi trebuie să recunosc că m-am simţit minunat în momentul în care am făcut asta, mai ales pentru că nu mi-aş fi imaginat că sunt capabilă să simt asta.
Prin urmare, am fost încântată să regăsesc în această animaţie jocul unor sentimente pe care le-am trăit şi eu.
Am fost foarte impresionată mai ales în momentul în care trebuia să citesc pasajele care făceau referire directă la asta. Am realizat cât este de important, de fantastic să ierţi. Cu siguranţă, cu toţii avem foarte mult de iertat celor din jur.

Foarte dificile în realizarea unui film sunt potrivirea actorilor, crearea acelei legături chimice dintre ei. Cum se reuşeşte acest lucru într-un film de animaţie?  

Într-adevăr, este foarte greu să potriveşti actorii. Este un proces de durată. Regizorul trebuie să-şi calculeze totul în minte şi să fie răbdător. De obicei, un film se face în trei sau patru luni. Acesta a fost gata în trei ani. Când am început să imprimăm vocile, prima dată au înregistrat-o pe a mea, pe a naratorului. Eu am fost punctul de plecare. Apoi, treptat, s-au ales şi celelalte voci.

Femeia, o eroină

Despereaux vrea să fie aşa cum ne dorim cu toţii: neînfricat. Un erou. Ce credeţi, încă mai sunt femeile interesate de astfel de bărbaţi, de cavaleri în armuri strălucitoare care nu pregetă să le elibereze din turnul în care au fost ferecate?

De multe ori am fost martora unor situaţii neplăcute în care oamenii îşi pierdeau cumpătul şi uitau de bunele maniere. Mi-am spus că mai degrabă aş fi fost un bărbat manierat. O femeie plină de maniere nu face aceeaşi impresie, dar regula bunului-simţ ne spune să ne păstrăm cumpătul, să fim sinceri cu noi înşine şi să nu intrăm în panică, indiferent de situaţie. Eu cred că femeia este de fapt eroina zilelor noastre. Nimic nu este imposibil pentru femei.

Copiii amatori de filme în 3D sau CG (computer generated) credeţi că sunt încântaţi de povestea lui Despereaux?

în ceea ce mă priveşte, când am văzut filmul, m-am simţit de parcă am intrat cu totul în paginile unei minunate poveşti de demult. Nu cred că foarte mulţi copii au mai văzut aşa ceva înainte, pentru că imaginile sunt parcă desprinse dintr-un tablou pictat în ulei. Sunt atâtea detalii...
E o atmosferă minunată. De exemplu, se vede nasul umed al lui Despereaux. E fantastic realizat. Cred că mulţi copilaşi l-au îndrăgit şi îl vor îndrăgi pe Despereaux. Ca să nu mai spun despre costumele în care apar ei îmbrăcaţi. Sunt minunate. Niciodată nu m-am gândit cum sunt create. Dar, este adevărat, le-au desenat nişte creatori de modă. Este o muncă foarte laborioasă. E foarte, foarte greu, din câte mi-am dat seama. Filmul conţine numeroase mesaje, neobişnuite în felul lor, dar care sunt de fapt nişte pilde pentru ceilalţi.  

Spuneaţi la un moment dat: "Prefer să am un rol mic într-un film al cărui scenariu îmi place decât un rol mare într-unul de care să nu mă lege absolut nimic". Pe asta vă bazaţi întotdeauna în momentul în care vă alegeţi rolurile?

Da. Niciodată nu am jucat într-o producţie care nu mi-a plăcut. Din acest punct de vedere, mă consider o norocoasă.


Încasări de 87 de milioane $

Despereaux este un şoricel  cu urechi mult mai mari decât ale semenilor lui şi refuză să trăiască în frică. El vrea să fie un adevărat erou. Se împrieteneşte cu o prinţesă şi învaţă să citească cărţi, în loc să le mănânce. Fiindcă nu se comportă ca un şoricel adevărat, Despereaux este exilat din Lumea şoriceilor, de unde este salvat însă de Roscuro, un alt proscris, care devine rapid interesat să asculte şi el poveştile prinţesei. Din păcate, prinţesa refuză prietenia cu Roscuro, iar acesta vrea să se răzbune. "Povestea lui Despereaux" este un film de animaţie american (2008), o comedie savuroasă pentru întreaga familie. Premiera lui pe marile ecrane din România a avut loc la începutul acestui an, iar pe DVD a fost lansat la noi în ţară la 2 iunie a.c. Până în momentul de faţă, filmul a avut încasări mondiale de aproape 87 de milioane de dolari. Vocea şoricelului Despereaux îi aparţine actorului Matthew Broderick, cea a lui Roscuro este dată de Dustin Hoffman, iar cea a prinţesei Pea de actriţa Emma Watson.