Sistemul nervos

Sistemul nervos este titlul celui mai recent film al lui Mircea Daneliuc, pelicula aceea in care Mircea Radu joaca rolul unui prezentator tv de care se indragosteste o doamna mai in varsta.

Intamplator sau nu, numele desemneaza cea mai importanta componenta a organismului uman si/sau animal (nu ma pricep la biologie, dar cu siguranta si animalele au nervii lor). Fara sistemul nervos nu exista auz si vedere, nu exista durere si bucurie, cum nu sunt nici miscari coordonatoare; fara sistemul nervos ar fi de neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia sau respiratia. Va dati seama cat de important e sistemul nervos?!

Despre pelicula lui Daneliuc nu pot spune acelasi lucru, nu doar pentru ca e doar un film, adica o optiune de week-end, ci si pentru ca nu e cea mai buna optiune pentru putinul timp liber pe care il aveti.

Dincolo de povestea filmului, care poate placea sau nu, filmul lui Daneliuc arata o realitate a Romaniei pe care sunt sigura ca regizorul nu si-a propus sa o prezinte. In orice tara cu o cinematografie decenta, o vedeta de televiziune cu ratingul lui Mircea Radu, care debuteaza pe marile ecrane la un regizor consacrat, inregistreaza un plus de imagine, are o cota in crestere. In Romania zilelor noastre, la 15 ani de cinematografie "capitalista", Mircea Radu a fost punctul forte in planul de marketing al filmului, adica a adus servicii acestei pelicule si lui Daneliuc indirect, dar el nu a primit ceva la fel de bun in schimb. Nu pentru ca nu a ales bine, nu pentru ca nu a jucat bine, ci pentru ca, pur si simplu, Romania cinematografica nu poate sa-i ofere ceva mai bun. Ganditi-va bine, filmul lui Daneliuc a folosit toate armele marketingului modern: spoturi, site web, articole de PR, a avut vedete in distributie, actorii si-au facut foarte bine treaba (Rodica Tapalaga e geniala), dar rezultatul este un… rateu.

Ca o coincidenta stranie, in saptamana in care Daneliuc iti lansa in cinematografe "sistemul nervos", eu faceam cunostinta cu personalitatea propriului sistem nervos care avea de "povestit" cateva lucruri. Si cum nu ii stiam limbajul, am ajuns la medic. La intalnirea cu unul dintre cei mai buni neurologi tineri din tara (dr. Armand Frasineanu, Spitalul Colentina) am realizat ca si domnia sa are soarta lui Mircea Radu; degeaba are calitatile si abilitatile succesului adevarat, degeaba se straduieste zi de zi sa faca viata mai usoara unor oameni care atunci cand ajung la el sunt disperati, daca liga mare din campionatul nostru medical nu e la nivelul celei de afara, daca spitalele noastre nu-i ofera posibilitatea sa arate ce stie. Degeaba are "ratingul" cel mai mare din domeniu daca Romania medicala nu poate sa-i ofere mai mult. Singura lui sansa e… "dincolo", ceea ce inseamna o pierdere pentru noi.

Intalnirile cu cele doua sisteme nervoase - al lui Daneliuc si al meu - mi-au mai prilejuit accesul la o informatie pe care as vrea sa i-o spun, din acest colt de pagina, domnului regizor: un nerv afectat (de un virus ori ceva asemanator) are la dispozitie 10 zile ca sa fie recuperat, iar daca timpul a expirat, nervul isi pierde functiile si este considerat mort. Sa presupunem ca un regizor se comporta asemenea unui nerv, doar ca durata de "expirare" de la afectare e mai mare, de la 10 zile la 10 ani. Dupa 15 ani de teste si analize cinematografice, rezultatele clinice ale Sistemului nervos daneliucscian semnaleaza aparitia decesului actului artistic. Regizorul poate fi considerat mort, Omul poate fi salvat de medici.