Studiu introductiv in fenomenologia manelei

C(RAMPE)
Adi de la Valcea. Capitolul intai - aspecte generale - femeile, valoarea, bautura si dusmanii.

Sa moara copiii mei daca va mint, dar pentru mine muzica mea e ca un fel de exorcizare care din mosi-stramosi omul si-a manifestat sentimentele sale. Sa luam spre exemplificare tema mult prea traficata a iubirii fata de apropiata. Am sa va spun decat ca "am avut multe femei numa’ una si una, dar nici una dintre ele nu mi-a luat inima". Aceste doua versuri sunt decat preambulu’ la ceea ce va sa vina, iar ceea ce va sa vina introduce ascultatoru’ in sufletu’ artistului din mine, care m-am indragostit decat de una. Exclam nedisimulat: "mama, ce frumoasa e si ce zambet are" si apoi continuu nestingherit, punandu-mi inima pe tava, "cand se uita-n ochii mei/ inima imi bate tare (bis)". Am participat la multe revelioane punandu-mi inima pe tava si-am s-o fac pana cand moartea ma va desparti. Oh! Ah! Uh!

Valoarea. Indeobste, valoarea mea se configureaza pe mai multe aspecte legate, in primu’ rand de statutul meu in grupu’ meu. Ca lider al grupului meu, m-am simtit usor atins atunci cand am auzit ca pretenarii mei s-au strans fara mine "la sfat". Am decis sa-i altoiesc dupa cum urmeaza (da, la mine muzica e o forma de lupta): "valoarea e data de mine/ si v-o iau (sic!) ca-mi apartine/ nu uitati ca sunt campion/ va fac sa ma visati si in somn". Valoarea mea este o valoare in sine si este o dimensiune foarte importanta a universului meu cultural. Nu ma pot raporta la mine decat ca la valoarea intrinseca care sunt si care o radiez si peste grupu’ meu al carui lider spiritual sunt. Cu cuvinte mai simple, la baetii mei le e frica de mine si vor sa ma faca, dar eu imi dau seama si le pun piedica. Vorbesc, fireste, despre o piedica spirituala, ceva ce voi n-ati putea intelege. Bautura si dusmanii se leaga de celelalte teme, impreuna formand un tot unitar. "La dusmanii mei, la dusmanii mei/ bautura si femei" (aici atac, desigur, tema crestina a iubirii pentru semenul, care, chiar daca ma face pe la spate, eu il iubesc si-i dau sa bea si sa... ma rog...)

Capitolul doi - aspecte particulare. Cine spunea ca maneaua este un fenomen pe cale de disparitie se insela teribil. Revelionul care tocmai s-a topit in scanteile artificiilor a demonstrat contrariul. Si anume, el a demonstrat ca maneaua nu este un fenomen de disparitie. De la "printisoru’ meu/ te visez mereu" la "as da luna si o stea/ ca sa fii nevasta mea/ as da luna si trei stele/ sa fii nora mamei mele" este o cale lunga. Maneaua isi cimenteaza pozitia in spatiul cultural romanesc, devenind un fenomen de o anvergura din ce in ce mai mare.

Ramaneti cu mine! Aventura manelei continua atat in televizor, cat si in afara lui, acum si in vecii vecilor, amin! Sa moara copiii si dusmanii mei! De ciuda!