Sylvia, Iulia… Gheorghe

Sylvia, Iulia… Gheorghe. Doua nume de femei si unul de barbat. Da, e vorba de Gheorghe ala la care te uiti tu seara la televizor si pe care il asculti la pranz la radio. Si de doua femei. Ce au in comun?! Citeste si afli! Oamenii a caror inteligenta este cu mult peste medie duc o lupta continua cu mintea lor si fiecare bucurie/tristete li se amplifica sau simplifica in creieras dupa niste reguli pe care daca ei nu ti le explica, esti departe de a le intui.

E destul de greu sa convietuiesti alaturi de ei, iar filmul Sylvia (la fel ca The Hours, Frida sau A Beautiful Mind) ilustreaza partea aceasta, reala, a vietii.

Sylvia Plath a fost o poetesa din anii ’50 a carei inteligenta - cu mult peste medie - i-a intimidat pe unii, dar si a incurcat-o sa traiasca asemeni unui om obisnuit. A avut o problema cu moartea tatalui si, pentru ca gandurile ii alergau prin minte, a scapat situatia de sub control, sinucigandu-se. Povestea ei o gasiti pe marile ecrane in interpretarea lui Gwyneth Paltrow (dar si in librarii in cartea aproape autobiografica, Clopotul de sticla, Ed. Polirom) si e un exemplu bun pentru a va face cunostinta cu o tanara mai cunoscuta in afara granitelor noastre, decat intre ele.

Eroina mea seamana cu Sylvia, amandoua s-au exprimat foarte bine prin poezie si au fost ingrozitor de inteligente.

Tanara despre care va povestesc recunostea literele si memora poezii inca de la 2 ani, la 4 ani intelegea germana, la 6 ani parcursese manualele scolare ale cursului primar, iar la 8 ani a trecut, cu dispensa de varsta, examenele pentru toate cele 4 clase primare. La 15 ani si-a luat Bacalaureatul la Sorbona, frecventand in acelasi timp cursurile Ecole des Hautes Etudes. La mai putin de 20 de ani ar fi trebuit sa devina prima femeie doctor in litere a facultatii din Paris, dar moartea ei prematura a rupt firul succeselor.

N-a fost o persoana alaturi de care sa poti trai usor. Te intimida prin inteligenta ei uluitoare, prin solitudinea si dorinta de a cerceta mereu lucruri noi. Tatal ei a fost atat de marcat de personalitatea uimitoarei sale fiice incat i-a construit, post mortem, un castel - templu. Sunt multi tineri care invata in licee "botezate" dupa numele acestei tinere si nu s-au intrebat niciodata cine a fost. Se numeste Iulia Hasdeu si castelul construit de tatal ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, este un punct de atractie pentru turistii din toata lumea. Se afla la Campina si contine sculpturi de Casciani si tablouri ale lui Grigorescu, Mirea, Maillart, dar romanii nu sunt foarte interesati de el, nefiind un obiectiv turistic comercial.

E o replica in filmul de la care am plecat astazi, in care eroina, Sylvia Plath, vorbeste despre singurul roman pe care l-a scris. "E comercial", spune ea cu o oarecare jena si, daca ai citit cartea, te gandesti ca, desi e o scriere din anii ’50, pare rupta din conceptul femeilor cosmopolite "actuala, activa, atractiva". Asa ca te apuca un pic furia ca tu, cu o minte de muritor de rand, nu poti invinge timpul si nu poti concura cu "aia cu adevarat destepti".

Pana aici v-am povestit despre cele doua femei din titlul articolului. Care-i treaba cu Andrei Gheorghe?! O sa vada filmul, sunt sigura, peste ceva timp, nu chiar acum, la premiera, pentru ca e ocupat. O sa se recunoasca si el in lupta cu propria minte pe care o duce personajul principal. Seamana cu fetele astea doua si nu iti face viata usoara cand esti in preajma lui. Sau, mai exact, nu-ti faci tu viata usoara. Incerci sa intri in competitie cu mintea lui si, cel mai adesea, pierzi.

Asa se intampla cu majoritatea invitatilor emisiunii sale, asa se intampla cu majoritatea telespectatorilor/ascultatorilor sai. El spune ceva, dar lucrurile i se deruleaza in minte mult mai repede decat povesteste, anticipeaza finalul si merge in galop catre concluzie. Iar auditoriul e buimacit pentru ca nu functioneaza dupa aceleasi reguli. Ca si eroinele de mai sus, spre mirarea multora, cea mai mare problema a lui e ca… e prea destept, iar singurul "rival" ii e propria minte. Asa ca oamenii din jur il cam plictisesc in lupta ciudata de a se intrece cu inteligenta sa. De unde, spun, spre linistea mea si a altora ca mine, ca nu-i nici o veselie sa fii Gheorghe (Sylvia, Iulia).