Un altfel de roman

Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi spune despre sine că nu a trecut chiar degeaba prin viaţă. Se consi­deră un "biet om care trage după el nişte biete cuvinte, în speranţa că alţi câţiva bieţi oameni ar putea avea nevoie de ele. Un tot mai îngândurat purtător de suflet, care se uită în urma timpului ca să vadă dacă nu i-au fugit amintirile cu altul. Un privitor trist către viitor ca să găsească acolo speranţa". Ei bine, acest "biet om" a tras cuvintele după sine şi a mai adus la lumina tiparului o carte numită "Recviem pentru Tănase", Editura Neverland.

Este un roman altfel, deoarece nu se înscrie pe li­nia cărţilor publicate de Ştefan Mitroi până acum. "Re­cviem pentru Tănase" este un portret aproape crud al României de astăzi. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O car­te ce-ţi lasă un gust amar, dar şi un zâmbet în colţul buzelor. Interesant este că această carte a apărut în serial în Jurnalul Naţional, lucru destul de rar în presa zilelor noastre. "Recviem pentru Tănase" este o nuvelă despre lumea de astăzi, reuşind să zugăvească realitatea unui judeţ din sudul României, cu bune şi cu rele. Evident, bun cunoscător al psihologiei umane, Ştefan Mitroi descrie noduri de putere şi reţele ce conduc ţara noastră în cel mai verosimil mod cu putinţă. De altfel, identificarea cititorului cu realitatea oferită de scriitor este atuul pe care acesta mizează la fiecare apariţie editorială. Autorul totuşi scrie la începutul cărţii sale că nu-şi propune ca aceasta să se ia la întrecere cu rea­litatea, deoarece ştie că realitatea o ia aproape întotdeauna înaintea ficţiunii.

Dan Caragea scria despre această carte nou apărută a lui Ştefan Mitroi: "Un bun romancier trebuie să învingă tentaţia primară a jurnalismului de tabloid, precum şi ispita poligrafiei". Aici intervine, necesar şi salvator, a doua stirpe de realism, realismul fantastic, de care autorul nu s-a dezis niciodată. Ştefan Mitroi reuşeşte, ca nici un alt prozator român actual, să alterneze relatarea frustă (cu "duhoarea" ei insuportabilă) cu magia unor scurte naraţiuni ce par a izvorî dintr-un imaginar infantil, din fanteziile jules-verninene ale zborului cu balonul, din excepţionalele poveşti ale arborilor lui Petruş, din viaţa unor oameni mărunţi care nu încetează însă să viseze. Altfel spus, să facă această lume ficţional suportabilă, căci, cum spunea Saramago (scriitorul predilect al prozatorului), "visurile oamenilor sunt acelea care ţin încă omenirea pe orbită". Ştefan Mitroi a încercat să ne dea o listă a defectelor sale: "Am câteva defecte fundamentale. Bunăoară, cel de a fi trăit înainte de '89. Şi de a fi visat înainte de '89. Şi de a fi iubit înainte de '89. Oare o să fiu iertat vreodată pentru această cumplită vinovăţie? Mai am apoi defectul de a nu fi fugit la timp din ţara asta, peste care se aşterne defectul şi mai grav de a vrea să rămân şi după moarte aici, mai ales după moarte. Cel mai mare dintre defecte l-aţi intuit deja: sunt muritor. Din această pricină îi iubesc atât de mult pe oameni. Şi tot din ea mă cert atât de des cu Dumnezeu". Cu defecte sau nu, cert este că "Recviem pentru Tănase" e o carte despre români şi ţara în care se zbat între viaţă şi moarte zilnic.