Ur(l)atorii

Daca Mos Craciun are "plete dalbe", inseamna ca e rocker. Daca e rocker, atunci trebuie ca, data fiind varsta venerabila, e fan convins ZZ Top (mie ZZ Top mi-a parut dintotdeauna o formatie de Mosi Craciuni).
Daca, deci, am stabilit ca Mos Craciun e fan ZZ Top, intrebarea imediat urmatoare e: "Ce cauta Mosul in trasurica aia sau cum ii zice si de ce nu e calare pe un Harley Davidson"?
Avantajele motorului: in primul si-n primul rand ca un motor nu oboseste ca renii, nu trebuie sa te opresti ca sa se odihneasca, nu intra-n rut, nu vor la pipi, nu-si rup picioarele in alergatura si nici nu risca sa serveasca drept aperitiv la masa de Craciun a leului, tigrului si a altor animale de companie.
Si, daca mosul e rocker, de ce asculta colinde? Si, daca asculta colinde, oare n-ar putea sa inventeze niste versiuni mai "hard"? Cum ar suna colindul "Sculati, gazde, nu dormiti/ vremea e sa va treziti" in varianta chitaroasa, interpretata, de ce nu, chiar de Mos Craciun? Simplu: la fel ca varianta chitaroasa a lui "Suparat sunt, Doamne, suparat" (stiu c-o stiti, trebuie s-o stiti, nu se poate sa n-o stiti!).
Desi apropierea e cam fortata, trebuie sa recunosc ca m-am gandit adeseori la astfel de interpretari ale colindelor. Dar poate ca nu e cazul, de vreme ce marii interpreti ai colindelor sunt si vor ramane copiii. Si-nca acei copii mici, mici de tot, atat de mici, ca te-ntrebi cu ce baterie merg, la ce intervale de timp intra-n reparatii tehnice si la cat timp necesita alimentare.
Uitati, ca sa va demonstrez, anul asta, mai mult ca-n orice alt an, am constatat cu indiferenta ca vremea colindelor a inceput la sfarsitul lui noiembrie, iar infricosatorul mers cu Capra si cu Ursul pe strazi si prin metrouri - pe la mijlocul lui decembrie, desi, traditionalmente referindu-ma, sa zic asa, acesta trebuia sa se-ntample pe la sfarsitul de tot al anului. Artistii care merg cu Capra prin oras sunt, indeobste, oameni (sic!) imbracati in niste costume populare aproximative, fluiera si bat tare in tobe. Indiferent de vointa ta, percutionistii cu Capra si cu Ursul ofera la populatie interesante programe artistice prin care-si exprima, nu-i asa, bucuria, tristetea, melancolia si alte stari depresive, comandate de ideea de Sfarsit, dar atenuate de bucuria Inceputului. Nu conteaza ca cei mici incep sa planga terorizati de acustica asurzitoare.

Nu conteaza nici alarmele isterice ale masinilor. Important e, domnilor si doamnelor, ca e sarbatoare si ca asa sarbatorim noi, poporul asta romanesc, Craciunul. Urlam, zbieram, ne simtem bine. La buni ani, ca de multi mi-e teama sa nu va plictisiti!
La buni ani, domnilor si doamnelor, ca de multi ne-om plictisi!