Uriasi la Sala Palatului: Kurt Masur & Elisabetha Leonskaya

O sa spuneti ca am o obsesie cu Sala Palatului. Nu va contrazic. Astept o proba contrarie, ceva, ca sa-mi gasesc un argument mai de Doamne-ajuta. Ce-a facut festivalul asta din mine! In primul si-n primul rand, domnilor, domnisoarelor si doamnelor, mai mult decat oricand, mi-am dat seama ca nu sunt ubicua. Si, pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, nu doar ca nu sunt ubicua, dar imi mai pare si rau din cauza asta.

Sau, cine stie, poate ca n-am un efort suficient de mare. Ganditi-va putin. La ora cinci era concertul de la Ateneu al Barbarei Hendricks. Buuun! Ar fi durat doua ore-doua ore si ceva. Tocmai la tanc ca s-ajung la concertul de la Sala Palatului. M-am gandit c-as fi putut sa fac un tur de forta, dar o singura idee m-a impiedicat: ma simteam ca un tocilar care vrea sa stie foarte bine la toate materiile; un enervant dintr-ala de care toti au avut parte-n scoala; un d-ala care are mereu raspuns la toate; un omniprezent prin bibilioteci, foarte bun la toate materiile, unul pentru care bezna ignorantei era singurul mister. Ei bine, d-aia nu m-am dus la Ateneu!

Acestea fiind zise, am ales "nemarginirea" si, desigur, concertul sustinut de Orchestra Nationala a Frantei, sub bagheta dirijorala a unuia dintre (atentie, superlativ!) cei mai distinsi, admirati, respectati muzicieni ai generatiei sale, un umanist recunoscut, Kurt Masur.

Ce s-a dat la oameni? Simfonia a V-a (Prokofiev) si Concertul pentru pian si orchestra (Brahms) - solista, Elisabetha Leonskaya (premiul intai la una dintre primele editii ale Concursului "George Enescu" 1964).

German de origine, Kurt Masur a studiat pianul, compozitia si arta dirijarii la Colegiul de Muzica din Leipzig. Primul concert de anvergura pe care l-a sustinut a fost cu Filarmonica din Dresda (1955), succes care l-a si recomandat pentru activitatea sa ulterioara. Director muzical la Opera Comica din Berlin (1960-1964). Dirijor al Filarmonicii din Dresda (1967-1972).

Asemeni altor dirijori ai generatiei sale, Kurt Masur s-a implicat activ in rezolvarea crizelor sociale. In 1989 a avut un rol esential in timpul demonstratiilor care au dus la reunificarea Germaniei, iar sub bagheta lui dirijorala, Filarmonica din New York a sustinut primele sale concerte in China socialista.

Si, pentru ca tocmai am amintit de colaborarea cu filarmonica newyorkeza, ma simt datoare sa adaug ca Masur a colaborat si cu alte orchestre americane de anvergura.

Colaborari fructuoase cu filarmonicile din Londra, Israel si Japonia. Din 2002 este director muzical al Orchestrei Nationale a Frantei. Pasiunea pentru lucrarile lui Beethoven, Brahms, Bruckner, Mendelssohn si Ceaikovski s-a concretizat in numeroase inregistrari.