Va curge sânge

Din acest sfârşit de săptămână avem pe ecrane un film despre care se spune că va schimba istoria cinematografiei. Că e atât de bun încât e făcut să nu-i pese de ce va crede audienţa despre el; nu e făcut pentru amuzamentul publicului sau pentru ocuparea timpului liber al spectatorului.

Din acest sfârşit de săptămână avem pe ecrane un film despre care se spune că va schimba istoria cinematografiei. Că e atât de bun încât e făcut să nu-i pese de ce va crede audienţa despre el; nu e făcut pentru amuzamentul publicului sau pentru ocuparea timpului liber al spectatorului. E creat ca o operă de artă care trebuie să trăiască singură, independentă, care are o viaţă de sine stătătoare dincolo de orice speculaţie comercială. Filmul se numeşte “There will be blood” (Va curge sânge) şi este cel despre care aţi auzit (mai des) în perioada decernării premiului Oscar când actorul din rolul principal, Daniel Day Lewis, a câştigat statueta.

Când te uiţi la filmul acesta este ca şi cum ai privi un dezastru natural, comenta acum ceva vreme un critic american. Şi asta nu pentru că filmul e vreo prostie catastrofală, dar nici pentru că e foarte bun. Filmul acesta are ceva care se află dincolo de categorisirea bun şi prost, are scene foarte puternice care te lovesc în stomac, cum are şi momente greu de digerat. Şi-l mai are pe Daniel Day Lewis într-o interpretare atât de spectaculoasă, încât s-a spus despre ea că este “cea mai bună performanţă actoricească a acestui nou secol, comparabilă cu Citizen Kane sau Giant”.

În “Va curge sânge”, Daniel Day Lewis este un miner care trăieşte la începutul secolului trecut şi care, în contextul boom-ului explorărilor petroliere, dă lovitura şi ajunge un mare magnat. Pare că aţi mai văzut povestea de mai multe ori pe ecran (ea are şi o latură emoţională, cu un fiu adoptat cu care personajul principal ajunge să aibă conflicte când este foarte bogat), dar modul în care este spusă pare că reinventează cinematograful.

Filmul este scris şi regizat de Paul Thomas Anderson, domnul care mai are trecute în CV “Magnolia”, “Boogie Nights” şi “Punch-Drunk Love”, iar cei care au văzut măcar una dintre aceste pelicule ştiu cât de diferit, la nivel emoţional, abordează Anderson

cinematografia.

Cu asocierea cu Daniel Day Lewis, Anderson a dat cu adevărat lovitura, căci stilului regizorului (emoţional – inteligent – fără să fie patetic) i s-a adăugat talentul actoricesc al actorului, care e considerat unul dintre cei mai talentaţi ai generaţiei sale.

În industria filmului, Lewis e cunoscut drept actorul care nu joacă mult, în sensul că nu acceptă foarte multe roluri, dar care are o tehnică specială de a intra în pielea personajului şi care, într-un mod ciudat, reuşeşte să devină o cu totul altă persoană pe perioada filmărilor.

Pentru asta pleacă de acasă, îşi găseşte un loc în care poate crea în singurătate, departe de echipa de filmare, şi oriunde îl vezi pe perioada de lucru el are comportamentul şi hainele personajului. Pare ciudată tehnica lui, iar soţia sa Rebecca Miller – scenaristă şi regizoare, fiica renumitului Arthur Miller – spune că nu vrea să fie împreună cu el în perioada de lucru pentru un film sau altul. Tot ea spune că Lewis se consumă mental şi fizic atât de mult pe perioada de lucru a fiecărui film, încât ar muri dacă ar juca în mai multe pelicule.

Prin urmare, e chiar de văzut filmul acesta; cu o menţiune foarte specială: coloana sonoră.