Victor Rebengiuc – 76 / La filmări, de ziua sa

Marele interpret dă dovadă de o inepuizabilă forţă creatoare. În cei aproape 53 de ani de activitate artistică, Victor Rebengiuc a interpretat zeci de roluri în teatru, în film, la radio şi televiziune. Pe scena profesionistă a urcat în 1956, când a realizat şi primul rol în film, dar şi primul spectacol radiofonic. Un an mai târziu debuta şi în teatrul de televiziune. Necontenit a lucrat pe aceste făgaşe. Lucrează şi acum, mai puţin la teatrul tv, care nu mai există.

DIN GENERAŢIA DE AUR
Face parte din acea generaţie de actori care, după absolvirea facultăţii, au plecat cu tânărul regizor Vlad Mugur de la Bucureşti la Craiova, devenind ulterior “generaţia de aur” a teatrului românesc. A interpretat roluri memorabile la Teatrul Naţional din Craiova, la Teatrul Bulandra, la Teatrul Mic, la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Reprezentative sunt rolurile din filme.

Cu prilejul acordării, în 2008, a titlului de Doctor Honoris Causa al UNATC, unde a fost şi rector câţiva ani buni, Victor Rebengiuc spunea că se simte extraordinar de bine când face această profesie. “Slujim arta. Poate că am o intuiţie artistică, scenică şi înţeleg foarte bine şi repede structura personajelor pe care le interpretez. Am avut marea şansă de a lucra cu mari regizori precum Ion Cojar, Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, dar şi cu Valeriu Moisescu sau mai tânărul Yuriy Kordonskiy. De la toţi am învăţat. Fiecare a însemnat ceva pentru mine”, afirma actorul. Dintre multele personaje, atât de diferite, cărora le-a dat viaţă, totuşi cel mai drag în film i-a fost Ilie Moromete din “Moromeţii”. Atunci când îl juca îl simţea alături pe bunicul său. S-a călăuzit mereu după cuvintele lui Stanislavski: “Iubeşte arta din tine, şi nu pe tine în artă”. Acesta este şi sfatul pe care îl dă mereu tinerilor săi colegi.

Mai mult decât un actor...

Despre arta lui Victor Rebengiuc au vorbit mulţi: teatrologi, cronicari, regizori, actori, scriitori. De remarcat gândurile filosofului Andrei Pleşu (Dilema nr. 33) despre acest mare artist: “Victor Rebengiuc poate juca strălucit orice rol, pentru că nu joacă niciodată rolul «artistului». Singurul «semnal» al angajării sale specifice îl constituie, poate, cristalinitatea inconfundabilă a rostirii, dicţia tranşantă, atenţia înnăscută faţă de limpezimea emisiei vocale şi a mesajului. Şi nu e vorba despre afectarea obişnuită a scenei, despre grija pedantă, artificială, pentru efectul sonor, pentru impostaţia virilă a vocii. E vorba despre respectul pentru text, pentru interlocutor şi pentru limbă. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, înainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevăr (un adevăr ce nu ţine de metafizică, ci de cuviinţă) şi dintr-o rarisimă înzestrare pentru firesc”.

Criticul de teatru George Banu arăta într-un scurt eseu, inserat în volumul “Victor Rebengiuc. Omul şi Actorul” de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov, că “Rebengiuc, în marile sale creaţii, dincolo de joc, a reprezentat mereu un raport cu lumea. şi de aceea, spre deosebire de alţii, el e mai mult decât un actor...”.

În prezent, acest monstru sacru joacă la “Bulandra” în: “Unchiul Vanea” de Cehov şi “Căsătoria” de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, “Şase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello, regia Liviu Ciulei, “Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, regia Felix Alexa; dar şi la Teatrul Naţional din Bucureşti în montările: “Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy, “Burghezul gentilom” după Molière, regia Petrică Ionescu.