Viori, iubire si cuplu conjugal

Si acum va prezentam emisiunea "Cuplul Conjugal" (dati pe B1), o emisiune frumoasa, avand multe lucruri interesante, cat si constructive, din punctul de vedere al, nu-i asa, dimensiunii umane.
In rolul principal, Bebe Mihaescu. In alte roluri, Bebe Mihaescu, Bebe Mihaescu, Bebe Mihaescu si Bebe Mihaescu. Costumele, Bebe Mihaescu. Muzica, Bebe Mihaescu. Scenariul, Bebe Mihaescu. Regia, Bebe Mihaescu. Mama, Bebe Mihaescu. Tata, Bebe Mihaescu. Copiii, Bebe Mihaescu. In alte si alte roluri, alti si alti oameni, mai putin importanti.
Versul unu, strofa unu. Decorurile: fotoliu, canapea. O veioza. Niste flori. Un clipboard pe genunchii lui Bebita. Intriga: niste oameni (baiat si fata) au venit pe canapeaua de psihoterapeut a lui domnu’ Bebe. Ea n-are acte. Deci ea nu exista. Ei au doi copii. Copiii nu sunt inregistrati. Deci copiii nu exista. Oamenii acestia nu prea vorbeste. Nu-i nimic, scenariul lui Bebe Mihaescu prevede ca el sa vorbeasca mai mult decat invitatii. Ce, acuma sa le scoata vorba cu clestele?

Bebe Mihaescu, stand pe fotoliu: Bla, bla. (In traducere libera, asta inseamna ca Bebe Mihaescu pune intrebari, dupa care tot el si raspunde, de obicei prin intrebari ajutatoare, genul cu raspuns inclus, ramanand ca invitatii sai sa zica "da".) Citam din memorie: "Facem apel, pe aceasta cale, la toti oamenii de bine din Slatina, si mai ales la domnul judecator Cutare Cutare, sa se aplece cu interes asupra dosarului cu numarul cutare cutare, sa-i ajute pe oamenii acestia sa-si faca si ei un rost, sa se casatoreasca si ei... ca nu s-au casatorit din cauza ca ea n-are acte... (apoi catre el) da’ tu esti un barbat adevarat daca te-ai indragostit de o fata fara acte". El (privind in pamant, dand din umeri): "da".
Versul doi din strofa unu. "Aveti copii?". Ea (picior peste picior, privind in pamant): "Da. Un baiat de un an jumate si o fata de doua saptamani). Domnul Bebe: "Din ce traiti?". El: "Muncesc eu". Ea: "Si eu mai muncesc cateodata". Aflam apoi ca doamna nici sa munceasca nu poate, deoarece n-are acte. Mai munceste din cand in cand, cu ziua. Situatia e, intr-adevar, tragica.
Versul trei din strofa unu. Dupa ce ataca problema delicata a actelor fara de care nu se poate face nimic, dupa ce roaga oamenii de bine sa intervina in favoarea celor doi, dupa ce aflam ca oamenii acestia au o viata pe care nu multi dintre noi si-ar dori-o, domnul Bebe revine si loveste din nou: "Dar voi cum va cresteti dragostea?".

Versul patru, strofa unu. Pai, domnul Bebe, ii punem ingrasamant la radacina, cum s-o crestem? Stiti, noi seara, cand venim acasa, obositi si murdari, ne asezam pe scaunel si-ncepem sa ne gandim: "Fa, femeie, cum sa ne crestem noi, fa, dragostea? Ai?".
Versul unu, strofa doi. Viorile pe fundal. Genul "muzica de inmormantare". Domnul Bebe vorbind despre iubire. Iubirea este un lucru atat de mare...