Vlad Zografi: Cine poate schimba oamenii?

Prima sa carte a fost volumul de povestiri Genunchiul stâng sau genunchiul drept, 1993. A urmat romanul Omul nou. Vlad Zografi este însă mai cunoscut ca dramaturg.

Debutul editorial în teatru fiind volumul Isabela, dragostea mea (1996). Una din cele trei piese ale volumului, Petru sau petele din soare, s-a jucat în mai multe montări. Alte piese reprezentate au fost Regele şi cadavrul (la Teatrul Naţional Bucureşti) şi Viitorul e maculatură. Anul trecut a obţinut pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie.

Concluzia celei mai cunoscute piese a lui Vlad Zografi, Petru sau petele din soare, este că oamenii nu pot fi schimbaţi. Zadarnic ţarul Petru cel Mare vrea să-i modifice pe ruşi până la condiţia de european şi îl omoară pe amicul şi tizul său, Pierre, filosoful francez, căutând în măruntaiele lui un răspuns contrar. Ulterior, în Regele şi Cadavrul, inspirată ca şi amintita piesă de lucrările de mitografie ale lui Heinrich Robert Zimmer (1890-1943), Vlad Zografi îşi nuanţează punctul de vedere: oamenii pot fi educaţi, iniţiaţi chiar pentru a ajunge regi.

 Aceste piese sunt ingenioase şi conduse foarte sigur ca tehnică teatrală, cu dialoguri fireşti, dar substanţiale, ceea ce i-a atras pe regizori (Cătălina Buzoianu, Cristian ioan, Andreea Vulpe) şi pe spectatori.

Piesa mai recentă a lui Vlad Zografi - Viitorul e maculatură, montată şi ea cu destul succes - e însă din nou de un scepticism absolut etalat cu ironie amară şi eroul principal, Alexandru David, informatician, sfârşeşte la balamuc. Piesa este scrisă cu un minimum de didascalii, spaţiile de joc se succed rapid şi dialogul, foarte alert, lasă loc unor multiple invenţii regizorale.

Interpretarea subiectului este larg deschisă şi materialul poate fi tratat în fel şi chip cu concluzii dintre cele mai contradictorii. Este şi cazul pieselor dinainte cu care Vlad Zografi a avut succes, dar nu şi noroc, montările fiind prea "spectaculare" artificial. Vlad Zografi este un dramaturg de vocaţie. Foarte imaginativ în găsirea materialului epic şi psihologic, dar foarte riguros în urmărirea logică a premiselor enunţate, speculând abil paradoxul. Dialogul este concentrat, funcţional, adesea strălucitor.

Dacă oricare autor scrie de fapt tot timpul o singură carte, Vlad Zografi ar fi un bun exemplu pentru această idee. În Viitorul e maculatură regăsim temele şi personajele din Petru şi din Regele şi cadavrul. Un om de televiziune elveţian şi ajutoarele sale vin în România întocmai ca Petru şi suita lui în Franţa. Aici se confruntă cu mizeria etalată ostentativ şi interesat de o "Fundaţie filantropică şi ecumenică" la care lucrează David, creatorul "oamenilor statistici", un fel de androizi.

David e "filosoful" piesei, care caută să devină cerşetor eliberându-se astfel, el e un viitor Pierre de la Manque. Iniţierea din Regele şi cadavrul este şi ea prezentă: un anume Cezar îl învaţă pe David filosofia vieţii de cerşetor. David trece din lumea virtuală în cea reală, însă acolo îşi pierde minţile. Mai mult decât Petru, Viitorul e maculatură nu este o piesă conflictuală, ci una expozitivă.

Regizorului i se cere o rigoare deosebită a construcţiei pentru a transmite în mod coerent intenţiile autorului. Nu mai puţin, textul pretinde actorilor să pună multă culoare pentru a umaniza personajele. Puternica originalitate a autorului îi este probabil cea mai de preţ trăsătură. Viitorul, în măsura în care există, o va dovedi.


CV
Vlad Zografi (pseudonim al lui Vlad Djamo) s-a născut în 1960 la Bucureşti. În 1985 a absolvit Facultatea de Fizică din Bucureşti, iar în 1994 a devenit doctor în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). E redactor la Humanitas.


PIERRE: Petru, ascultă-mă pe mine, tu n-ai nevoie să schimbi oamenii. Te chinui degeaba. Tu vrei să cucereşti lumea...
PETRU: Dacă nu pot schimba Rusia, atunci la ce bun să cuceresc lumea?

PIERRE: Dacă i-ai schimba pe ruşi, atunci n-ai mai putea cuceri lumea. (Vlad Zografi)