Afacerea Alzira

"Afacerea Alzira", cel de-al doilea roman al lui Adrian Onciu, e o confirmare strălucită a talentului pe care ni l-a dezvăluit în precedenta sa carte, "Cercul Kagan". O bucurie pentru cititorii împătimiţi de enigme şi suspans.

În "Cercul Kagan", subiectul era legat de poluare şi încălzirea globală. Pericolele care ne pândesc planeta erau tratate făcându-se apel la mult dezbătuta teorie a conspiraţiei. Şi în "Afacerea Alzira" avem de-a face cu o "cestiune arzătoare": dorinţa Turciei de a adera la Uniunea Europeană. În ciuda deosebirilor de natură religioasă. În ciuda unor abordări confuze legate de Cipru şi comunitatea kurdă. Au mai rămas în litigiu doar 15 capitole de negociere. Dar autorităţile de la Ankara fac presiuni pentru a grăbi procesul de aderare. Însă mulţi se împotrivesc.

De aceea nu e de mirare că se ajunge la acţiuni teroriste. Iniţiatorii lor cer suspendarea definitivă a negocierilor. Au loc răpiri de diplomaţi şi execuţii. Bombe explodează în Ankara. Parlamentarii europeni sunt cuprinşi de panică, temându-se pentru viaţa lor. În multe locaţii de pe glob se insinuează neliniştea. Trădarea şi minciuna fac imposibilă luarea unor decizii corecte. Ce va mai urma? Pământul să fi devenit un astru pe care uneltele Răului să îl fi scăpat de sub orice control, fiind gata să semene pretutindeni haosul?

CONTRACRONOMETRU
Să fie vorba despre Al-Qaeda? Tiparul folosit în toate aceste acte sângeroase nu indică o astfel de supoziţie. Dar până când adevărul iese la lumină se consumă multă energie pentru depistarea vinovaţilor. Iar dezlegarea misterului dezvăluie o situaţie halucinantă.
Naraţiunea lui Adrian Onciu poate rivaliza cu thrillerele scrise pe alte meridiane. Dezvăluie ingeniozitate, o bună cunoaştere a clişeelor genului, în cadrul cărora inovează cu dezinvoltură, şi o remarcabilă ştiinţă a prezentării relaţiilor dintre personaje. Eroii sunt credibili şi cu destine interesante. Iar talentul de povestitor al autorului este incontestabil.

În sprijinul aserţiunilor mele îl citez pe Liviu Antonesei, pe care acest roman l-a entuziasmat: "O acţiune trepidantă, care se mişcă de la Bruxelles la Ankara şi de acolo peste Ocean, cele mai importante servicii secrete ale lumii implicate într-o cursă contracronometru, ca să nu mai vorbesc despre ataşantele poveşti de dragoste. Şi încă n-am spus aproape nimic despre secretele acestei cărţi cu acţiune turbionară, cu rapide schimbări de planuri, care te ţine cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină. Peste toate, o carte excelent scrisă.

GEN PRETENŢIOS
Afacerea Alzira confirmă apariţia unui maestru al thrillerului românesc. Să obţii astfel de calificative din partea unui reputat profesor universitar, cercetător, publicist, scriitor nu e tocmai la îndemâna oricui.

Reuşita lui Adrian Onciu se adaugă altor câtorva succese înregistrate în ultimii ani de scriitorii noştri care au abordat acest gen pretenţios. Din păcate, astfel de izbânzi sunt încă puţine la noi. Însă încă o dată îmi exprim speranţa că tinerii, care parcurg cu înfrigurare cărţile lui Nelson DeMille şi Dan Brown, vor renunţa la sfială şi vor încerca să-i concureze. E greu, dar merită încercat.

"Agentul Fikes sesiză cum silueta bărbatului din ambulanţă dispare înghiţită de asfalt. Îşi scoase pistolul din toc, îl armă şi fugi înspre dubiţă. Căpitanul Altintop nu avu timp să protesteze. O explozie puternică spulberă Fiatul, ridicându-l în aer şi aruncând în jur o ploaie de cioburi. La câţiva kilometri distanţă, pe o altă stradă, în imediata apropiere a reprezentanţei Uniunii Europene la Ankara, o maşină-capcană explodă în urma unui apel telefonic. La Bruxelles, negociatorul-şef al Turciei, Hamit Seyhan, fu luat pe sus de doi indivizi, aruncat într-o furgonetă neagră şi dus într-o direcţie necunoscută"