Aurul spartanilor

Nu citisem niciodată un thriller cu vânători de comori. Văzusem doar câteva episoade din serialul "Relic Hunter" în care profesoara Sydney Fox (interpretată cu farmec de Tia Carrere) era implicată în diverse aventuri în timp ce căuta artefacte şi antichităţi.

Prin urmare, îmi formasem deja o idee în legătură cu ceea ce aveam să descopăr în "Aurul spartanilor", romanul lui Clive Cussler şi Grant Blackwood. Protagonişti: soţii Sam şi Remi Fargo. Ei colindă planeta în căutarea unor comori despre care află din surse mai mult sau mai puţin sigure. Nu întotdeauna izbândesc, dar au deja la activ multe descoperiri importante, care le asigură confortul financiar şi posibilitatea de a se echipa pentru noi expediţii. Acţiunile nu le sunt guvernate de lăcomia de a deveni cât mai bogaţi, ci de spiritul de aventură. De fiecare dată înştiinţează autorităţile despre obiectele vechi pe care le scot din adâncul apelor, din peşteri sau din subterane uitate. Pe deasupra, au şi faima de a fi cei mai buni în domeniul lor.

Desigur, trebuie să fii extrem de performant pentru a face faţă provocărilor de care au parte aceşti eroi simpatici. În primul rând, au multe cunoştinţe de istorie, geografie, fizică, matematică, astronomie, simbologie, arhitectură, sociologie, navigaţie - sunt adevărate enciclopedii ambulante. Dar în pregătirea lor intră şi ştiinţa scufundărilor, pilotatul maşinilor ca nişte aşi ai volanului, mânuirea armelor - albe sau de foc, folosirea tehnicilor de atac şi de autoapărare - judo, karate, jiu-jitsu. În "Aurul spartanilor", această pregătire îi ajută în confruntarea cu Hadeon Bondaruk, născut în Turkmenistan, stabilit la Sevastopol - "vestul sălbatic din bazinul Mării Negre", multimilionar şi cap al Mafiei Roşii.

Pe deasupra, se mai şi crede un descendent direct al lui Xerxes I, faimosul conducător al Imperiului Ahemenid al Persiei. El trimite după soţii Fargo ucigaşi de profesie pentru a-i elimina, dornic să pună mâna pe un tezaur pierdut din Antichitate, pe care şi aceştia îl caută. Sam şi Remi sunt urmăriţi pas cu pas oriunde poposesc - în California, Italia, Franţa, Croaţia, Ucraina. Datorită isteţimii şi curajului lor, cei doi scapă de gloanţele împroşcate cu generozitate în direcţia lor şi se aleg doar cu răni uşoare, spre bucuria cititorilor care vor ca Binele să triumfe.
Dar de ce o asemenea risipă de forţe?

În 1800, traversând Alpii Pennini, oamenii lui Napoleon dau din întâmplare peste o comoară pierdută de secole, din timpul încleştărilor dintre greci şi persani. Neavând mijloace s-o transporte, împăratul hotărăşte să marcheze locul ascunzătorii pe o hartă cifrată pe etichetele a 12 sticle de vin rar. După moartea învingătorului de la Austerlitz, sticlele dispar, iar locaţia comorii rămâne din nou neştiută. Căutarea lor e o cursă cu multe obstacole şi pericole pentru Sam şi Remi. Ei sunt solicitaţi la maximum şi din punct de vedere fizic şi în privinţa dibăciei de a descifra indiciile lăsate de Napoleon.

Fiecare pagină înseamnă noi peripeţii uimitoare. E poate prea mult pentru un singur cuplu de eroi. Dar autorii nu se sinchisesc de verosimilul acţiunii şi inventează cu frenezie cât mai multe situaţii tensionate. Naraţiunea lor e modestă din punct de vedere literar, dar are o mare priză la un anumit public, neinteresat de sondaje în psihicul uman şi de revelarea unor adevăruri profunde despre om. Dovadă şi succesul uriaş de care se bucură în întreaga lume Clive Cussler - e tradus în peste 40 de limbi, în mai bine de o sută de ţări. Poţi să parcurgi "Aurul spartanilor" pe o plajă unde răsună muzica şi te înconjoară copii gălăgioşi, fără să pierzi ceva din desfăşurarea întâmplărilor din roman. E secretul celor care urmăresc în primul rând succesul comercial - nu te solicită.
Cu această carte bună pentru tihna unei vacanţe, Editura Litera a dat lovitura.

"O gaură netedă apăru în sternul lui Holkov; o pată roşie se răspândi pe partea din faţă a puloverului său. Se prăbuşi în genunchi şi privi uimit la Sam şi Remi. Sam observă cum mâna în care Holkov ţine arma se contractă, iar Glock-ul începu să se ridice. Cu suliţa înainte, Sam atacă pe pod. Reflexele atenuate ale lui Holkov nu se măsurau cu suliţa lungă de 2 metri. Capul de metal străpunse pieptul lui Holkov, şi apoi spatele."