"Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte,/ In seara razvratita care vine/ De la strabunii mei pana la tine,/ Prin rapi si gropi adanci,/ Suite de batranii mei pe branci/ ªi care, tanar, sa le urci te-asteapta/ Cartea mea-i, fiule, o treapta. Asaz-o cu credinta capatai./ Ea e hrisovul vostru cel dintai./ Al robilor cu sàricile pline/ De osemintele varsate-n mine./ Ca sa schimbam, acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara,/ Batranii-au adunat, printre plavani,/ Sudoarea muncii sutelor de ani./ Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite/ ªi leagane urmasilor stapani./ ªi, framantate mii de saptamani,/ Le-am prefacut in versuri si-n icoane./ Facui din zdrente muguri si coroane./ Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere./ Am luat ocara si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure./ Am luat cenusa mortilor din vatra/ ªi am facut-o Dumnezeu de piatra,/ Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,/ Pazind in piscul datoriei tale./ Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara,/ Pe care ascultand-o a jucat/ Stapanul, ca un tap injunghiat./ Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi./…" (Testament)