Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul Naţional îţi aduce miercuri, 20 septembrie, cartea "Figuri de dandy și Don Juani de București. De la Mateiu Caragiale la Rică «Fante de Obor»", de Dan-Silviu Boerescu. Un volum cu dezvăluri fabuloase despre bogătaşi fustangii, dar şi despre personalităţi din cartea de istorie!
Eleganța, rafinamentul și preocuparea obsesivă pentru aparențe au existat dintotdeauna în Bucureștii Vechi. Pe vremuri, ca şi acum, au existat destule beizadele cu aer de dandy. Se ajunsese la excentricități de genul trimisului cămășilor, pentru spălat și apretat, hăt, tocmai în capitala Imperiului Britanic, câtă vreme exista o neîncredere funciară în abilitățile stilistice ale roabelor care salahoreau în atenansele marilor curți boierești.
Preluând din mers excentricitățile unui high life de aiurea, se putea ajunge chiar la nebunia risipitoare a unui superb și aberant personaj, precum acel mare logofăt Constantin Dudescu, care la începutul secolului al XIX-lea, trimis de boierii dunăreni cu o misiune istorică în Franța (anume ca Imperiul să preia sub protecția sa Principatele Române), și-a permis să-l plimbe vara cu sania, pe însuși Napoleon Bonaparte, dar - pentru că lipsea zăpada trebuincioasă unei atari alunecări spre legendă - a făcut-o pe un drum din preajma Palatului de la Versailles acoperit cu zahăr de către cei 25 de arnăuți care-l însoțeau în voiaj pe excentricul bucureștean. De altfel, același zărghit aristocrat pământean, poreclit "Cocoșatul”, va reuși să epateze doamnele din lumea bună a Parisului napoleonian, invitându-le la un dineu fastuos, la care le va fi strecurat fiecăreia, în șervetele de olandă fină, câte un mărgăritar sau o nestemată!
Un alt personaj fabulos a fost Scarlat Bărcănescu, zis şi spărgătorul de nunţi. Așa cum astăzi băieții de bani gata ai Bucureștilor ies la agățat noaptea în cluburile de lux ale orașului, folosind mașini Ferrari, Lamborghini sau Bugatti pe post de "aspiratoare” de fete frumoase, pe vremuri caleștile scumpe, comandate la Viena sau Berlin, conduse de "muscali” îmbrăcați în livrele verzi, îndeplineau cam același rol, așteptând conașii excitați în fața localurilor consacrate din urbe. "O tavernă din zona podului Cişmigiu era folosită ca locuri de comemorare a orgiilor de către aventurieri nocturni precum Scarlat Bărcănescu, cel care făcea parte din generaţia imediat următoare regimului fanariot. Învăţa pe-atunci la Sfântul Sava şi obişnuia că în momentul în care îi cădea o fată cu tronc - iar asta se întâmplă des - să se dueleze pentru ea”, povesteşte istoricul Adrian Majuru.
La fel s-a întâmplat şi atunci când consulul austriac Herr von Liehmann, prezent într-o vizită la Bucureşti, a curtat-o pe Elena Caragea, una dintre marile cuceriri ale lui Bărcănescu care, pentru a se răzbuna pe nobilul străin că s-a dat la femeia lui, a scris un pamflet defăimător la adresa sa, pe care l-a pus în circulaţie în timpul unui bal. După ce i-a căzut şi lui în mână un astfel de bileţel, Liehmann l-a provocat la un duel cu pistoale pe care tânărul crai l-a acceptat fără să clipească. Lupta urma să se dea în Grădina lui Scufa, unul dintre locurile favorite ale protipendadei bucureştene. Toată lumea a aşteptat cu sufletul la gură duelul, doar că Bărcănescu, din laşitate, nu s-a mai prezentat.
Cea mai mare ispravă a lui Scarlat Bărcănescu a fost însă s-o răpească pe Elena Caragea în noaptea nunţii ei cu tânărul logofăt Ion Bălăceanu şi s-o ducă la Bărcăneşti, un sat de pe lângă Bucureşti. "Până acolo a mers cu trăsura, timp în care, până la ieşirea din oraş descărca gloanţele unui revolver spre mirele lăsat de izbelişte. O luptă care s-a lăsat fără vărsare de sânge. Ajuns în satul natal, acesta a luat cu forţa un preot şi l-a obligat să-i căsătorească”, completează istoricul.
Mihail Kogălniceanu nu rata nimic: 700 de amante!
Pe Mihail Kogălniceanu, istoria preferă să și-l amintească în calitatea sa de bărbat de stat, care a marcat politica României vreme de decenii întregi după Unirea Principatelor din 1859. Mai puțin se vorbește despre celălalt fel de "tovărășie” a sa cu Alexandru Ioan Cuza, pe când, noaptea târziu, luau la rând cartierele rău famate ale orașului în căutarea demoazelelor care le-ar fi putut oferi plăceri ușoare. După moartea fostului prim-ministru, s-a descoperit un carneţel al acestuia în Arhivele Naţionale Iaşi, unde îşi trecuse toate amantele. Conform jurnalului intim în care politicianul îşi consemna cuceririle, Kogălniceanu nu rata nimic. A avut peste 700 de amante, de la femei de serviciu, până la cameriste sau doamne din înalta societate. Umblând prin bordeluri, la braţ cu Cuza, se poate să fi avut şi o evidenţă a amantelor acestuia…
La noi, unde - vorba lui Poincare - "totul este luat atât de ușor”, exercițiul seducției în masă era luat foarte în serios, dovadă orgiile lui Barbu Catargiu în conacul de la Maia, nebuniile lui Ionel Isvoranu, care punea să fie ridicate fustele cuconițelor care se plimbau prin fața cafenelei Fialkowski de pe Calea Victoriei, palmaresul poetului-matematician Ion Barbu/ Dan Barbilian, a cărui nevastă, Gerda, trebuia să aplice rigoarea nemțească nativă și să lipsească de acasă fix două ore în fiecare zi pentru ca genialul ei soț să-și poată consuma apetitul lubric, frenezia cu care agăța femei poetul Ion Minulescu, fiorul metafizic imprimat amantlâcurilor sale de filosoful Nae Ionescu, eleganța cu care a curtat-o o viață întreagă Barbu Știrbey pe Regina Maria, dăruindu-l pe Regele Ferdinand cu încă doi copii sau modul rafinat în care Alexandru Marghiloman colecționa armăsari pursânge și femei de rasă.
Găseşti multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu Boerescu Figuri de dandy și Don Juani de București. De la Mateiu Caragiale la Rică „Fante de Obor” din colecția Secretele Bucureștilor, editată de Integral şi distribuită cu Jurnalul Naţional, la prețul promoțional de 14,9 lei.
