Cioran inedit

Humanitas vine cu un nou volum despre Emil Cioran

Profesorul George Guţu a descoperit în Arhiva Literară a Bibliotecii Naţionale Austriece din Viena o veritabilă comoară: 158 de scrisori inedite, redactate în germană, din perioada 1971-1990, adresate de Cioran prietenului sau Wolfgang Kraus, distins editor, critic literar şi eseist austriac. Aşa s-a născut această ediţie, atent alcătuită şi adnotată de George Guţu, care apare înaintea celei germane.

Cioran i se destăinuie prietenului vienez pe un ton degajat, împărtăşindu-i, nu fără umor şi autoironie, întâmplări cotidiene, impresii despre oameni şi cărţi, vorbindu-i despre exil, despre iubirea şi ura sa faţă de Paris, despre simptomele sâcâitoare ale bătrâneţii ("Ca un bătrân ce sunt, îmi petrec timpul înconjurat de dicţionare. O ironie fără seamăn..."). Mare cititor de presă, Cioran se arată îngrijorat de situaţia politică a lumii occidentale, dar şi de cea a României din preajma anului 1989: "Evenimentele...

m-au entuziasmat la început, nu însă şi acum. Totul a eşuat în această ţară. Asta e singura ei originalitate", notează el în octombrie 1990, în ultima scrisoare către Kraus.

Volumul cuprinde, în secţiunea finală, fragmente din jurnalul lui Wolfgang Kraus referitoare la Cioran. Acesta, spune ziaristul, "îmi aminteşte de un anabaptist; un chip slab de ţăran, cu ochi mari, albaştri, strălucitori, măcinat de vreme, osos... Un mers agitat, cu paşi mari, un fel de-a vorbi sacadat, avântat, de parcă i-ar fi greu să ţină pasul cu şuvoiul gândurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, dând glas unor formulări incisive şi precise. Un om de o bunătate deplină".