Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ochii mi-au căzut la ultima ediţie Bookfest pe volumul "Suflet de maşină" al lui Jeremy Clarkson. Nu era o noutate - cartea apăruse anul trecut -, dar poate că şi la cărţi se întâmplă exact ca în lumea maşinilor. Nu trebuie să fie neapărat ultimul model ca să te facă să te simţi bine...
I-aţi văzut emisiunile, aţi căutat filmuleţele pe youtube, poate că sunteţi şi fan al revistei Top Gear. Dar poate că nu l-aţi citit încă. Nu ştiţi ce poate spune despre Clarkson când se referă nu neapărat la maşini, ci la maşinării. Whatever, men stuff!Că Jeremy Clarkson este îndrăgostit de maşini e lucru ştiut. Şi tocmai această dragoste l-a purtat pe tot Pământul, în lung şi-n lat, pe uscat, pe apă şi în aer în căutarea acelor maşinării care au personalitate şi, mai ales, suflet. Clarkson povesteşte cu pasiune mediteraneană şi umor britanic despre genii, inventatori sau nebuni inofensivi care şi-au pus toată fiinţa, pasiunea şi ingeniozitatea în creaţiile lor. El intră în "intimitatea" unor modele de maşini sau avioane, civile sau de luptă, dar povesteşte la fel de palpitant şi despre portavioane, zepeline, baraje, nave de linie sau militare.
În sfârşit, Clarkson descoperă, printre altele, care este cel mai sigur loc în caz de război nuclear, cine ar ieşi învingător dacă Superman, James Bond şi Terminator s-ar lupta pentru ei, care este cel mai stupid om de pe planetă şi cum ar putea fi mâncat Jean Claude van Damme de un leu african. O carte fascinantă...
Să revenim la jurnalism...
După atâta istorie ne întoarcem totuşi la realitate. În curând pe piaţă apare un nou număr al revistei Top Gear, prilej cu care vă puteţi reîntâlni cu Jeremy Clarkson şi cu editorialele sale. Deconspirăm un secret: următorul editorial este dedicat maşinii-minune, fabricată de băieţii cu filme muzicale. Exact, India. Britanicul vorbeşte aşadar despre Nano şi revoluţia pe care vrea să o producă. Părerea mea este că mai curând Nano ar lua cinci stele la testul Ncap decât să supravieţuiască unui editorial al lui Clarkson. Voi ce ziceţi?
