Comoara/Un subiect foarte incitant

Andreas Albes este de profesie jurnalist. Fără să-i fi citit nici o corespondenţă din Bagdad sau din Kosovo, unde l-a trimis redacţia în care a lucrat, pot să afirm că îşi cunoaşte temeinic meseria. Fiindcă în romanul său Comoara, cele mai izbutite pagini sunt datorate ziaristului, nu scriitorului, acesta posedând mijloace de exprimare mai modeste. Ca ziarist, Andreas Albes ne pare percutant şi exact. El este înzestrat cu un acut spirit de observaţie, are ştiinţa detaliului şi precizia documentării. Cartea sa aglutinează o cantitate uriaşă de informaţii, obţinute la faţa locului, şi, ca urmare, veridice. Relatarea e riguroasă, în puţine cuvinte, la obiect. Reporterul de război care a fost reuşeşte să ne familiarizeze rapid cu evenimente incredibile şi cu un decor halucinant.

RAPID. O capitală în ruine. Patrule americane pe străzi. O populaţie ostilă. Atentate în fiecare zi. Multă mizerie şi durere. Iar gazetari în goană după exotic şi senzaţional vânează cele mai fierbinţi ştiri. Sunt veniţi din toate colţurile lumii. Îndrăgostiţi de meseria lor, dar şi dornici de faimă şi bani, îşi riscă viaţa în orice clipă. Uneori, în perioadele de acalmie, se plictisesc şi atunci încing chefuri prelungite până în zori, chiar dacă la câţiva metri de ei cineva cloceşte planuri de răzbunare împotriva ocupanţilor.

Ca scriitor, Andreas Albes este mai puţin convingător. Şi nu din pricina incapacităţii de a imagina. Dimpotrivă, deşi porneşte de la fapte reale – dispariţia multor opere de artă din Irak – Comoara decolează rapid, desprinzându-se de concreteţea datelor imediate şi atingând sfera ficţiunii.

Dintr-o întâmplare norocoasă, un gazetar german, Michael Bellow, află un “pont” legat de furtul unor valori inestimabile din muzeele irakiene. Desigur, nu rămâne indiferent şi începe o serie de investigaţii complicate. Dar fiecare pas pe care îl face pe drumul aflării adevărului se dovedeşte ori o pistă falsă, o fundătură, ori o trimitere într-o altă direcţie. Realizând proporţiile anchetei, el se asociază cu alţi jurnalişti, alcătuind o echipă redutabilă şi tenace.

PROBE. Ceea ce află îl terifiază. Sub protecţia statutului de organizaţie umanitară pentru ajutorarea Irakului, indivizi fără scrupule jefuiesc un patrimoniu naţional de excepţie. Sunt implicaţi funcţionari veroşi de la ONU, ba chiar şi un general din armata SUA. Aşa cum e de aşteptat, demersul gazetarilor nu e ocolit de pericole, ei pomenindu-se deseori sub ameninţarea armelor, sau trezindu-se obligaţi să nu comunice opiniei publice concluziile la care au ajuns.

Însă probele pe care le-au adunat împotriva respectivei organizaţii dispar în apele Tigrului. Întreaga lor acţiune e compromisă. Dar, aşa cum îi stă bine unui autor de suspans, Albes scoate în final un as din mânecă. Undeva, s-au mai păstrat nişte dovezi incriminatorii, peste care se dă din voinţa hazardului. “Probabil că un erou dintr-un film de acţiune ar fi spus acum: «Philippe, salvează-te! Lasă-mă în mâinile destinului!»“.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

După cum se vede, autorul e inventiv, are abilitatea de a construi o naraţiune cu surprize, şi chiar ştie să-şi ţină în priză cititorii. Dar realul copleşeşte imaginarul. Minuţia cu care sunt descrise fapte şi locuri lasă în umbră, până la urmă, jocul fanteziei, Albes fiind mai captivant atunci când apelează la uneltele profesiei pentru care s-a pregătit, decât atunci când aspiră la statutul de scriitor.

 
“Apoi camionul a dat puţin înapoi pentru a-şi lua din nou elan. Şoferul părea foarte hotărât să ne scufunde în Tigru. (...) Dar eu amuţisem de spaimă. Da, eram înspăimântat de moarte. Şi mă bucuram că nu eram singur. Camionul izbi cu putere în portiera din dreapta. Ne împinsese aproape până în mijlocul râului. Toyota a alunecat de pe ponton atât de încet de parcă timpul s-ar fi dilatat”

Mult suspans, teme inedite

Andreas Albese s-a născut la 30 iunie 1967 în Göttingen. În calitate de reporter în Irak, Afganistan, Kosovo, Namibia, Brazilia a acumulat experienţe şi trăiri inedite pe care le-a “folosit” pentru a scrie câteva thrillere. Albese locuieşte în prezent în Rusia, în calitate de corespondent la Moscova.
În anul 2003 i-a apărut primul roman, “Insula”. “Comoara” este o carte pe care critica, în general, o recomandă fără probleme, deoarece pune conceptul de thriller pe un fundal realist, populat de personaje 3D de care te ataşezi rapid. Acţiunea speculează, în regim discret antiamerican, “scurgerile” de comori din acel formidabil muzeu care a fost Irakul. Mult suspans, multe informaţii inedite, teme misterioase, reportaje senzaţionale, evenimente fierbinţi, toate acestea au dus la catalogarea autorului drept credibil şi interesant.