Lansată la Bookfest, cartea lui Mihai-Răzvan Ungureanu, “Întotdeauna loial”, reprezintă o selecţie de discursuri şi atitudini publice rostite sau semnate de acesta în perioada în care a deţinut mandatul de ministru al Afacerilor Externe.
Lansată la Bookfest, cartea lui Mihai-Răzvan Ungureanu, “Întotdeauna loial”, reprezintă o selecţie de discursuri şi atitudini publice rostite sau semnate de acesta în perioada în care a deţinut mandatul de ministru al Afacerilor Externe.
De asemenea, există şi o secţiune substanţială de discuţii şi
interviuri “cu toţi cerberii şi experţii de politică externă din mass-media, nu
întotdeauna binevoitori, chiar dacă am putea presupune că politica externă este
un teren mai consensual decît tranşeele politicii «dinlăuntru»“, punctează
prefaţatorul ediţiei, care mai apreciază şi sănătoasa doză, bine controlată, de
naivitate, faptul de a fi mereu informat şi destins, calităţi care-i ofereau
posibilitatea lui Mihai-Răzvan Ungureanu de a “nu se teme nici de Turcescu,
nici de Rodica Culcer şi cu atît mai puţin de Bogdan Chirieac”.
SELECŢIE. Cartea
reprezintă o selecţie de acte, discursuri şi atitudini publice rostite sau
semnate de Mihai-Răzvan Ungureanu în perioada în care a deţinut mandatul de ministru
al Afacerilor Externe. Răspunsurile la întrebările obiectiv incomode ale
englezilor sau germanilor, în preambulul acceptării României la UE, sînt date
de fiecare dată în cunoştinţă de cauză, iar acest lucru poate fi observat în
fiecare pagină a interviurilor prezentate în carte. Volumul reflectă
activitatea fostului ministru de Externe într-o perioadă tensionată a politicii
româneşti, în care România se pregătea să adere la Uniunea Europeană. Atît
perioada avută în vedere, cît şi funcţia pe care o deţinea la acea dată Mihai-Răzvan
Ungureanu necesitau prezenţa a trei calităţi, “carente în viaţa noastră publică,
dar bine ilustrate de autorul acestei cărţi”, după cum remarcă Andrei Pleşu: “Cea
dintîi este dimensiunea culturală. O a doua calitate, care unora li se pare pur
ornamentală, e politeţea. A treia calitate e un anumit simţ al oportunităţii şi
al orientării politice”. “Sînt încredinţat, continuă Andrei Pleşu, că modul lui
tonic de a se confrunta cu sine şi cu lumea din jur («nu veţi auzi de la mine o
profeţie negativă» – spune el, la un moment dat, unui ziarist hărţuitor) va fi
dublat mereu de luciditate şi discernămînt. Restul e destin. Şi va fi,
deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul
excepţiei.”