În "Esenţa răului", Greg Iles surprinde cu mare acuitate partea cea mai întunecată, oribilă, din sufletul unora dintre semenii noştri. Cartea este o anchetă cu multe ramificaţii, care dezvăluie, din aproape în aproape, de ce fapte abominabile este câteodată capabil stăpânul acestei planete.
La început pare să fie vorba despre un ucigaş în serie pe urmele căruia se lansează Alex Morse, specialistă FBI în negocierea de ostatici. Un asasin misterios suprimă viaţa unor soţi-soţii, de care partenerii lor nu doresc să se despartă prin divorţ - ar pierde bani sau custodia copiilor. Pentru crime nu se foloseşte însă pistolul, cuţitul sau otrava. Acestea ar lăsa urme, ar declanşa cercetări vaste şi primejdioase pentru făptaş, l-ar aduce în faţa legii.
Ucigaşul din "Esenţa răului" este un medic din stirpea vestitului Mengele. El face victime inoculându-le acestora cancer, moartea fiind socotită naturală, autopsiile fiind inutile. Evident, acţiunile sale tenebroase îi aduc profituri imense. Câştigurile îi asigură nu numai un trai lipsit de griji, dar şi posibilitatea de a-şi perfecţiona metoda diabolică. Într-un laborator bine camuflat, el face experienţe pe cimpanzei, şerpi, gâze. Iar indivizii pe care îi ucide fac parte şi ei din acelaşi experiment. Pentru că acest savant dereglat la minte are un plan demenţial, pus sub pavăza unui aşa-zis patriotism. Dându-şi seama că, în scurt timp, China va deţine supremaţia în lume, el vrea să ofere guvernului american o armă teribilă, care să contracareze această posibilă hegemonie: "Dragonul blestemat devine mai puternic pe zi ce trece. Deja ne mănâncă din castron...". Iar intenţiile lui scelerate fac prozeliţi.
O nouă pradă. Desigur, demascarea acestui proiect inuman de Alex Morse este pasionantă. În paginile cărţii se descriu filaje executate profesionist, urmăriri de maşini, încăierări cu pierderi în ambele tabere. Dar romanul lui Greg Iles are o construcţie polifonică, mult mai complexă chiar şi pentru un thriller. El analizează pe îndelete relaţiile tensionate din unele căsnicii, suferinţele pe care le provoacă dispariţia unor fiinţe dragi, mrejele care se ţes pentru ca o nouă pradă să fie prinsă în capcană. Însăşi tenacea Alex Morse se află într-o conjunctură nefavorabilă - tatăl ei, odinioară poliţist, a fost împuşcat, mama - bolnavă de cancer, sora - asasinată. Mai mult, şi statutul profesional al domnişoarei detectiv, cu obrazul mutilat într-o misiune, e pus sub semnul incertitudinii, unii din FBI dorind să se dispenseze de serviciile sale.
Astfel de amănunte presărate în text nu sunt deloc superflue, adăugate doar pentru a-i spori numărul de pagini, aşa cum se mai întâmplă în cazul altor autori. Dimpotrivă, ele fac şi mai credibile personajele şi potenţează tensiunea lecturii. Mai ales suspiciunea instaurată între eroi este sugerată admirabil. Aproape toţi se suspectează între ei, şi cei buni, şi cei răi, pentru că secretul pe care unii vor să-l afle, iar alţii să-l ascundă e teribil, înspăimântător.
Naraţiunea include pasaje scrise cu patimă, cu furie, cu frică, aidoma unui avertisment. Iar după ce ai parcurs-o te întrebi, vrând-nevrând, care e proporţia între realitate şi ficţiune.