Înainte să adorm

Am citit romanul avand in minte aceste detalii din biografia lui S.J. Watson. Cartea cu drepturi deja vandute in 40 de tari este extraordinara. Ea reprezinta cea mai buna reclama pentru Faber Academy. A transforma un ORL-ist oarecare intr-un scriitor faimos reprezinta o performanta iesita din comun.

Tocmai de aceea m-am intrebat: autorul n-a avut deloc o experienta literara? Chiar daca n-a mai publicat, dupa orele petrecute la spital n-a mai scris el pagini pe care le-a rupt sau le-a lasat intr-un fund de sertar? Cum de s-a hotarat dintr-o data sa-si schimbe cariera, abandonand o profesie pro­babil bine remunerata si luand-o intr-o directie care putea sa-l duca spre o fundatura?

Romanul lui are o constructie destul de sofisticata pentru un in­ce­pa­tor, esafodaj care dezvaluie o asidua frecventare a literaturii si mult exercitiu in domeniul creatiei. E imposibil sa fi aparut dintr-o simpla intamplare, ca printr-un miracol. Parcurgerea lui dezvaluie abilitatea de a crea si de a manui perso­naje, de a le pune in relatii verosimile, o capacitate de inventie narativa ui­mi­toare si stiinta de a oferi surpriza dupa surpriza.

In anii ’50 am avut si noi o Scoala de literatura. Printre cursanti – Nicolae Labis, Gheorghe Tomozei, Radu Cosasu... Intrebat cati scriitori vor iesi de pe bancile acestei scoli, Mihail Sadoveanu a raspuns sec: 'Cati au intrat'.

Watson si-a ales o protagonista interesanta. Christine Lucas are 47 de ani. Nu-si aduce aminte nimic din viata sa. La 27 de ani, o comotie i-a sters toate amintirile. Nu tine minte decat ceea ce i se intampla cat timp este treaza. Dupa un somn zdravan, nu mai stie nici cine este, nici ce-a vorbit si cu cine cu o zi inainte, nici cum s-a petrecut accidentul de pe urma caruia sufera, nici cum il cheama pe barbatul langa care se trezeste dimineata, iar casa in care traieste o simte ca pe o locuinta straina.

Un doctor o sfatuieste sa tina un jurnal in care sa noteze tot ceea ce i se intampla zilnic: discutii, intalniri cu oamenii, franturi de amintiri. Cu ajutorul acestor insemnari, lupta cu disperare pentru recuperarea memoriei. Citindu-le si recitindu-le, ea poate face legatura intre evenimente si nu mai traieste o singura zi, luand-o mereu de la capat si punand mereu aceleasi intrebari in legatura cu identitatea sa.

Intr-adevar, treptat-treptat, jurnalul o ajuta sa se regaseasca, sa-si recompuna din fragmente personalitatea. Dar, in acelasi timp, devine un excelent mijloc de investigatie asupra trecutului sau tenebros. Prin intermediul lui afla fapte cumplite: de fapt, socul care i-a produs amnezia nu se datoreaza unui accident de masina, copilul ei n-a murit, asa cum i s-a repetat intruna, iar barba­tul langa care doarme ascunde taine teribile.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

S.J. Watson reuseste o potentare la maximum a misterului, pana cand aflam ca boala de care sufera eroina se dovedeste a fi consecinta unui act cri­minal. Fara sa vrea, femeia cvadragenara se transforma intr-un detectiv tenace, care isi ancheteaza propriul caz si-l elucideaza.

Tensiunea investigatiei provoaca fiori cititorilor, ii tine intr-o permanenta incertitudine in legatura cu deznodamantul povestii. O poveste scrisa fluent, pasionant, fara stangaciile debutului. La sfarsitul ei iti vine sa exclami: buni profesori mai au cei de la Faber Academy! Si totusi, eu unul, raman sceptic: arta scrisului presupune si ceva care nu poate fi invatat in nici o scoala. De aceea nu pot aparea scriitori pe banda rulanta. Vorbele lui Sadoveanu raman, in continuare, adevarate.