Ioana Lee: ”Pe Ken l‑am iertat şi el m‑a iertat pe mine”

Best seller-ul ”AI SURU - A IUBI”, retipărit la editura RAO, abundă în mărturisiri directe, fără perdea, despre ceea ce scriitoarea Ioana Lee gândea despre soțul său, aristocratul japonez Ken Kurosawa. 

”Japonia şi locuitorii ei sunt superiori celorlalţi locuitori ai planetei prin foarte multe aspecte. Este o ţară minunată, de o frumuseţe tragică şi tulburătoare. Ken era un bărbat tânăr, născut cu un destin deja trasat prin statutul său social, având mult mai multe obligaţii şi responsabilităţi decât majoritatea oamenilor de vârsta lui. Era foarte frumos, extrem de talentat şi sensibil. Era generos şi neliniştit; trebuia să fie perfect şi era prea inteligent ca să nu înţeleagă că nimeni nu poate fi perfect. Avea multe calităţi, iar cele câteva defecte îi umbreau oarecum personalitatea. L‑am descoperit treptat, dar cred că nu l‑am înţeles şi nu îl voi înţelege niciodată. A fost, este şi va rămâne un mister pentru mine, şi, cred eu, pentru toţi cei care vin în contact cu el. Are profunzimi abisale şi superficialităţi copilăreşti. Este artist înnăscut, cu o fire contradictorie, melancolică şi exuberantă, ce nu avea voie să iasă la suprafaţă. Este foarte cultivat şi rafinat în cele mai mici detalii, dar nu se poate exprima şi reprezenta în totalitate decât în limba lui, pe care o vorbeşte la nivel de excelenţă. Scrie poezii pe orice temă, la orice moment al zilei, e competent în calitatea sa de critic de muzică şi cunoaşte lucruri pe care eu nu pot decât să visez că le voi înţelege vreodată. Are o inteligenţă ascuţită şi sclipitoare ca o sabie de shogun şi o delicateţe a sufletului ca o floare de cireş. Cântă la pian de la vârsta de trei ani, dar un accident de maşină avea să‑i distrugă cariera de pianist; în braţul drept, o tijă metalică avea să‑i afecteze mobilitatea mâinii. Cântă, totuşi, des la pian. M‑a cucerit prin Chopin şi avea să mă aibă pentru totdeauna interpretându‑mi din memorie Beethoven – „Sonata lunii“... el rămâne singurul bărbat care a cântat‑o doar pentru mine. Mi‑a scris multe poezii şi mi‑a desenat multe portrete. Le‑am rupt aproape pe toate. De ce? Pentru că atunci când eşti tânăr suferi de un fel de imbecilitate care‑ţi învăluie mintea, îţi închide sufletul şi îţi acoperă ochii. Pentru că tinereţea nu e doar o „trufie“, cum o definea Cioran, ci şi un handicap emoţional şi intelectual. Pe Ken l‑am iertat şi el m‑a iertat pe mine. Sper, însă, ca şi Dumnezeu să ne ierte pe amândoi. M‑am căit pentru fiecare cuvânt urât pe care i l‑am spus, pentru fiecare gest necontrolat, pentru faptul că l‑am judecat, pentru faptul că l‑am făcut să sufere cumplit şi l‑am făcut să plângă de prea multe ori, pe el, bărbat şi japonez. Ne‑am căsătorit prea tineri şi nu ştiam exact ce trebuie să facem, cum să ne purtăm unul cu altul. În plus, ajunseserăm să nu mai trăim unul pentru altul, unul prin altul, ci amândoi pentru Japonia".

Ioana Lee: ”Nu mi-am dorit niciodată copii”

Ioana Lee: "Japonezii au o cu totul altă percepție asupra a ceea ce este frumos"

Ioana Lee: ”Bucureștiul se laudă cu mall-uri și restaurante, ce lasă Washingtonul în urmă!”

Ioana Lee: ”Hotărâsem să trăiesc în Japonia ca o femeie dar cu privilegiile unui bărbat”

Ioana Lee și secretul frumuseții sale: masca din găinaţ de privighetoare