Pe cat era de riguros limitat si cenzurat, de nu
de-a dreptul ostracizat in ceausism, pe atat de
alintat a devenit interviul in zilele noastre.
Bucuria marturisirii
Pe cat era de riguros limitat si cenzurat, de nu
de-a dreptul ostracizat in ceausism, pe atat de
alintat a devenit interviul in zilele noastre.
In anii â80 trageai cu tunul ca sa gasesti vreun volum de convorbiri precum cele realizate de Florin Mugur cu Marin Preda si Paul Georgescu. Acum, numai daca ne gandim - nu zic la cele din presa, o infinitate - ci numai la ce ar insemna transcrierea si publicarea dialogurilor tv purtate de Iosif Sava, H.R. Patapievici, Eugenia Voda, Catalin Stefanescu, Cristian Tabara, Marina Constantinescu, Ion Cristoiu sau, mai nou, Andrei Plesu - Gabriel Liiceanu - , deja alcatuim o biblioteca de idei, evocari si confesiuni!
E limpede ca artistii, scriitorii, cel putin, cultiva cu placuta inversunare bucuria marturisirii, inclusiv in ramele interviului. O dovedeste si Banchetul de litere, volumul Aurei Christi aparut la Ideea Europeana: dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianosi, Gabriela Melinescu, Irina Petras, Dumitru Radu Popa, Alex Stefanescu si Ion Vianu.
Nascuta in 1967 la Chisinau si indragostita de marea literatura rusa ("usile templului literaturii ruse mi le-au deschis bunica si matusa dinspre tatal meu, Semion. Am citit bulimic din rusi - Dostoievski, Tolstoi, Lermontov, Puskin, Gogol. Eu citesc tot timpul. Nu vreau sa traiesc, vreau sa citesc, sa visez si sa scriu"), Aura Christi a publicat peste 15 volume de poezie, proza, eseu, a tradus din Anna Ahmatova si Valeri Vorontov si este din 2002 redactor-sef la Contemporanul. Are stiinta si bunavointa de a se plia pe biografia, ideile, temperamentul si asteptarile interlocutorilor, flateaza si reteaza, provoaca si tulbura placut, reusind adesea sa determine dezvaluiri esentiale.
DEZVALUIRI. Asa se intampla, bunaoara, aici cu Augustin Buzura, subminat de-o vulnerabilitate surprinzatoare pentru un scriitor de forta lui si cu un destin totusi implinit. Sau cu Nicolae Breban, autodefinit perfect in cateva fraze: "Sunt uneori bolnavicios de impresionabil. Dumnezeu insa m-a iubit si mi-a daruit un fel de vitalism debordant si genetic (...) N-am publicat pana acum nici macar 10.000 de pagini. La varsta mea, Balzac era mort si cred ca a publicat 20.000 de pagini. Pentru mine viata inseamna opera. N-am nici un respect pentru viata fara opera".
La remarca Aurei Christi - "Stiu ca-l iubiti pe Blaga" - Ana Blandiana raspunde numai jumatate previzibil: "Cred mai curand ca-l admir si-l respect. De iubit il iubesc pe Eminescu si, poate, in mod ciudat, pe Caragiale".
Ion Ianosi nu pare socat de intrebarea "in ce limba va rugati", in schimb socheaza prin sinceritatea intrucatva riscanta a raspunsului: "Ma surprind nu doar numarand in maghiara, dar si exclamand Istenem! Istenem!, adica Doamne, Doamne!", ca sa nu mai spun de pledoaria pro Marx: "Personal, refuz asertiuni de genul «e inca prea devreme pentru Marx». In Germania postnazista a functionat acelasi gen de inhibitie fata de Nietzsche. Au depasit-o ei, ar trebui s-o depasim si noi (fata de Marx - n.n.)".
Gabriela Melinescu ne reaminteste ca Nichita a compus cele 11 Elegii pe cand erau teribili si frumosi impreuna si da detalii de la debut, interesante pentru istoria literara (p. 188, cum s-a ajuns de la prefata lui M.R. Paraschivescu la cea semnata de G. Dimisianu), in vreme ce Alex Stefanescu raspunde sagalnic sau acid la obiectiile iscate de Istoria sa (ca de ex. "Ion Muresan si Stefan Agopian nu sunt doi mari absenti, sunt doar doi absenti"). Dupa cuvenita pauza e clar ca "banchetul de litere" trebuie sa continue.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
