Lecturi la tava - Dambovita francofona

Cautati in librarii somptuosul prim volum al enciclopediei "Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca", pe care o coordoneaza Mihai Dim. Sturdza, si veti intelege pe ce trasee de farmec ne poate conduce, bunaoara, campul heraldic de pe blazonul unei familii.

Mihai Sorin Radulescu este de cativa ani o aparitie incitanta in acest peisaj, om cu cateva carti in domeniu, rubricard in Ziarul de Duminica, pasionat, intre altele, de boierimea craioveana si de francofonia bucuresteana. Nu demult, el a publicat la Albatros un volum dedicat in buna masura arhitecturii romanesti (Ion Mincu, G.M. Cantacuzino, N. Ghika-Budesti, Horia Creanga, Stefan Bals, dar si unor arhitecti francezi strans legati de Bucuresti), francmasoneriei brailene in veacul al 19, heraldicii noastre, ori Lojii Marelui Orient al Frantei printre obedientele marilor familii din Principatele Romane, ca si unor detalii din genealogia lui Pallady, Matila C. Ghyka, Marius Nasta s.a.

Ii intalnim aici pe arhitectii Cassien Bernard (a proiectat la Bucuresti Scoala Nationala de poduri si sosele, adica Institutul Politehnic situat vizavi de Hotel Nord, intre Strazile Grivita si Polizu, iar impreuna cu Albert Galleron, cladirea Bancii Nationale), Ernest Doneaud (in 1912 a realizat cu Dimitrie Maimarolu interiorul Cercului Militar, dar a proiectat si Hotelul Lido, Palatul de Justitie din Ploiesti, Hotelul Calimanesti, Hotelul Palace din Govora) sau pe Louis Blanc, de la care avem cladirea eleganta a Ministerului Agriculturii si Domeniilor (pe modelul renascentist Louis XII al castelului din Blois), Facultatea de Medicina si Universitatea din Iasi, ca si Facultatea de Medicina din Bucuresti, ce duce gandul, spune istoricul, la Orangeria din Gradina Luxembourg si la Petit Palais din Paris. Tot lui Louis Blanc vad ca ii datoram frumoasa casa a lui P.P. Carp, astazi Ambasada Turciei, pe Calea Dorobantilor. In fine, este prezent si sculptorul Ernest Dubois, autorul statuii lui Ion C. Bratianu, candva in centrul Pietii Universitatii, realizata de arh. Petre Antonescu.

Ascendenta sud-dunareana a lui Ion Mincu (sarb - macedonean - bulgar), rolul lui Ecole de Beaux-Arts din Paris in formarea stilului neoromanesc din arhitectura (28 de tineri au studiat acolo in intervalul 1819-1894, pe filiera franceza venindu-ne si neorenascentismul, neobarocul si neoclasicul), lista zecilor de familii din aristocratia romaneasca avand membri in Loja Marelui Orient Francez, observatii instructive despre originea elitelor noastre politice (raportul valahi - munteni) de la 1866 la 1914, legatura dintre doctorul acad. Vlad Voiculescu si Nicolae Balcescu, detaliile despre aromani din convorbirea cu Petre St. Nasturel, dialogul cu Natalia Dinu, fiica lui Mihail Manoilescu, faptul ca Zoe Cerkez, bunica paterna a doctorului Theodor Burghele, era fiica spatarului Costache Cerkez si altele asemenea, ofera paseistului dornic de reverii destule ocazii cu miez si savoare.

"Personalitatea lui Ion Mincu ar putea fi comparata cu cea a marelui sau contemporan Antonio Gaudi" - Mihai Sorin Radulescu