Lecturi la tava - Exercitii de apropiere

Strain prin Europa. Dincolo de faptul ca, stabilit din 1975 in SUA, unde a predat la Berkeley Cincinnati, Washington, profesorul Virgil Nemoianu (n. 1940) este un nume in teoria literaturii si comparatistica.

Membru in asociatii internationale, banatean forjat in descendenta si mentalul imperial austro-ungar, conferentiind despre Aureliu C. Popovici si ethosul Biedermeier, legat admirativ de Cercul literar de la Sibiu si nu de spiritul bucurestean de la Criterion. Conservator, om al echilibrului de centru dreapta, al moralei sanatoase si democratiei bine calibrate autoritar, la alegerile americane voteaza invariabil republican si are o buna priza la filosofia religiei, frecventandu-i constant pe autorii din linia Hans Urs von Balthasar, ca si pe Sainte-Beuve, Guizot, Menendez y Pelayo, Michael Oakeshoat. Semnificative afinitati spiritual-politice cu Alexandru Dutu. Conducatorii favoriti in istorie: Carol Magnul, Alfred cel Mare, Eugeniu de Savoia, Metternich, George Washington.

Revenire. Reintrat dupa 1990 in circuitul romanesc de lectura (v. intre altele Imblanzirea romantismului, Arhipelag interior, O teorie a secundarului, Jocurile divinitatii), Nemoianu isi valorifica acum, la Institutul Cultural Roman, agendele de turism cultural: Strain prin Europa. Note de calatorie 1983-1992. Franta, Anglia, Italia, Spania, Austria, Portugalia, Germania, Belgia. Volum savuros ca redactare, galgaind de notatiile acide sau admirative ale unei subiectivitati doldora de informatii, mai ales din domeniul istoriei artelor.

Se spune ca abia o buna distantare, geografica, temporala si afectiva, de obiectul iubit ofera perspectiva justa de evaluare - a lui si a ta. Plecat din Romania in SUA, Nemoianu si-a incarcat bateriile cu energia creativa de acolo, cu concurenta virila, de challenge perpetuu, gandirea pozitiva si statutul de invingator, pentru care obstacolul nu exista decat pentru a-l sfida si depasi, niciodata privit, ca la noi, cu fatalitatea inscrisa in ADN. Cu anii insa, blazonul fiintei isi cere dreptul la nostalgia mitteleuropenitatii si recunoasterea de sine prin intoarcerea periodica la valorile Lumii Vechi.

Amalgam. Cartea, spuneam, este un deliciu prin directetea notatiilor, siguranta respingerilor, sinceritatea tonului, cand nevricos, hachitos, bombanitor, pus pe harta, cand ghidus, malitios, epicureu, jovial, fie cinic pragmatic, fie melancolic ori savant (mai ales in muzee, unde avem pagini uneori de-o substanta ametitoare). Observatiile pur turistice, cu glosarea lor din unghiul mentalitatilor si etnopsihologiei, fac farmecul cartii. Enorma functie sociala a monarhiei, aristocratiei si traditiei in Anglia. Franta "larga, rationala, zambitoare" in contrast cu "lumea murdara, atmosfera de tiganie" din cutare cartier spaniol ("femeile iberice, amestec de servilitate, pisalogeala si dulce camaraderie"). Brugges-ul admirat intens. Lisabona: "lipsa de gust, cosmopolitism mediocru. Nu sunt nici spaniolii prea harnici, dar barbatii portughezi stralucesc prin lenevie". "In Tirol nu stii ce sa admiri mai mult, creatia lui Dumnezeu sau felul in care oamenii au stiut sa o foloseasca". "Austriecii simpatici, contra nemtilor antipatici". Venetia: stilul oriental-crestin plus delabrarea generala. Franta, cu stangismul ei ("Jack Lang, figura distructiva si imbecila") iese hartanita bine. s.a.m.d.

Impresii de verificat, fiecare pe cont propriu... ceea ce va doresc si Dvs.

"Despre italieni: sunt convins ca in adancul sufletului nu le prea place lumea moderna, n-au chef de ea. Dar in loc sa reactioneze stupid si primitiv, ca bietii romani, cu resentimente furioase, disperate, distrugator-autodistructive de tip Ceausescu, raspund cinic, destept. Se pupa prin parcuri, accepta economia de stat si-si fac afacerile pe alaturi, isi cresc familiile, isi fac datoria fata de biserica si isi vad de drum inainte. Pentru asta imi plac mult." Virgil Nemoianu