Lecturi la tava - G. Macovescu, o semideceptie

Desi pe coperta scrie Jurnal 1952-1982, am dat buzna in cartea aparuta la Editura Dominor (editie de Mioara Anton, prefata de Florin Constantiniu) in speranta ca vom afla, in sfarsit, detalii direct de la sursa despre atat de controversata perioada 1938-1952.

Jurnal vol. 1 (1952-1982) Desi pe coperta scrie Jurnal 1952-1982, am dat buzna in cartea aparuta la Editura Dominor (editie de Mioara Anton, prefata de Florin Constantiniu) in speranta ca vom afla, in sfarsit, detalii direct de la sursa despre atat de controversata perioada 1938-1952.

Perioada de dublu colaborationism, cu regimul antonescian si cu cel stalinist, si care avea sa alimenteze decenii de-a randul spumegatiile partidei lui Eugen Barbu la adresa lui George Macovescu. Nu pot merge asa de departe ca Marian Popa, care, in Istoria literaturii romane de azi pe maine, il califica pe Macovescu drept "tipicul functionar supus, oportunist, agent al tuturor oficinelor de propaganda si spionaj, caruia i se creeaza dupa razboi o imagine de filocomunist deghizat in anticomunist interbelic", insa nici formula editoarei nu este de ajuns: "crezul sau a fost victoria ideii comuniste, nealterata insa de abuzurile si teroarea care au urmat punerii acesteia in practica".

Macovescu (1913-2002) a fost, desigur, un comunist idealist format la scoala presei socialiste din Sarindar, colaborator la Adevarul si Dimineata (dar si la Timpul si Vremea!), si a lucrat in sectoare delicate, de la cenzura antonesciana (unde il va fi mandatat partidul ca agent sub acoperire) la Ministerul Propagandei, sub Petru Groza, si pana la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, sub Ceausescu (1972-1978), trecand prin rolul de ambasador al Anei Pauker la Londra (1947-1949), exclus din corpul diplomatic in 1952, dar trimis ambasador in SUA (1959-1961), presedintele Uniunii Scriitorilor din 1972 in 1981, in bune relatii cu Maurer si Ralea, cu Valter Roman, Sasa Pana, Geo Bogza, G. Ivascu s.a.m.d. Este de ajuns astazi sa-i citesti cartea despre Al. Sahia, din 1950, sa stii ca el a lansat faimoasa formula poetica a ceausismului "mandra-i corabia, mester carmaciul", dar mai ales ca, in noiembrie 1979, cand C. Parvulescu l-a atacat pe Ceausescu in plenara, Macovescu a fost cel care a declansat nu aplauzele eliberatoare, ci invectivele si reprimarea insurgentului pentru a surprinde natura exacta a acestui "comunist de omenie". Nimic din toate acestea in corpul jurnalului!

De ce este doar o semideceptie? Nu atat fiindca "duiosul" (cum il vedea Paul Georgescu) poet mediocru ne da totusi o serie de observatii interesante de la intalnirile diplomatice cu Nasser, Pompidou, Mao, Kissinger, Giscard d’Estaing, Karamanlis, Tito, Brejnev, Carter, Sadat, Regele Juan Carlos s.a., sau pentru cele cateva scene cu Sadoveanu si Arghezi in anii ’50, cu Stefan Andrei sau Dumitru Popescu in anii ’80. Dar in special fiindca, odata trecut de partid "pe linia moarta", odata spitalizat, operat si pensionat, vechiul aparatcik devine sceptic si liric, redescopera locurile copilariei si are revelatia naturii reale a comunismului. I se va ierta saracia datelor de culise (in acest sens, dialogul cu Nicolae Manolescu relatat la p. 279 s.u. merita o analiza riguroasa) in numele unor randuri precum acestea: "Suntem inca departe de ceea ce visam a fi societate comunista. Omul parcurge multe dureri. Dar eu vreau sa trec prin ele ca un om si nu ca un animal gata sa sfasie numai pentru ca el sa traiasca. Nu as face-o in numele nici unei ideologii. Daca am facut-o vreodata, am gresit. Si viata nu iarta pe nimeni si nimic". Sau: "Oh, daca am intelege si noi, comunistii, ca istoria nu incepe cu noi si nu sfarseste cu noi, ca societatea are un trecut, un prezent si un viitor, etape intre care nu se pot produce rupturi!". Ce scena doldora de semnificatii, ce razbunare tulburatoare a metafizicii interbelice pe ateismul marxist, cand, in martie 1979, Valter Roman ii trimite la spital lui Macovescu tocmai cartea lui Blaga. Elanul insulei!

" ... la 67 de ani de la revolutia socialista, toate tarile socialiste importa cereale din tarile capitaliste, deci, daca nu ar munci capitalismul, socialismul nu ar avea ce sa manance..." George Macovescu 1981