Lecturi la tava - O rasturnare primejdioasa

"Socialismul are fobia consistentei", conchide, intr-o laconica, extraordinara formulare Gustave Thibon.

Diagnostic: eseu de fiziologie sociala "Socialismul are fobia consistentei", conchide, intr-o laconica, extraordinara formulare Gustave Thibon.

Si continua: "Instinctul degradator si antivital care salasluieste in el se revolta impotriva fortelor substantiale care acumuleaza, domina, tempereaza, impotriva densitatii puterilor interioare care retin devenirea omeneasca intr-un fagas al armoniei. In aceste elemente de stabilitate si de viata, ideologia marxista nu vede decat masa moarta si absurda pierdere de vreme." Un verdict vechi de aproape 70 de ani.

Aproape deloc frecventat de literatura noastra de specialitate (una, ce-i drept, preponderent de stanga, fanatizata de corectitudinea politica), Gustave Thibon - acest "filosof-taran" care a trait toata viata in satul Saint-Marcel-d’Ard"che din sudul Frantei - ofera o lectura de-a dreptul terapeutica pentru conservatorii insetati de randuiala in duhul traditiei, de autoritate, solidaritate si bun elitism. Aurelian Craiutu, cel care prefateaza la Editura Echinox volumul Diagnostic. Eseu de fiziologie sociala, mai citeaza doua traduceri in romaneste din Thibon (1903-2001, "unul dintre marii scriitori si ganditori catolici ai secolului XX"): De la divin la politic. Convorbiri cu Chrtistian Chabanis, Ed. Anastasia 1997, si Ignoranta instelata, Ed. Humanitas 2003.

Cu totul strain de lumea lui Sartre, Beauvoir, Derrida, Foucault et. comp., Gustave Thibon "apartine, spune Craiutu, celeilalte Frante: a lui Claudel, Simone Weil, Guitton, Bloy". Autodidact (nu are alte diplome decat certificatul de studii primare, sustine Gabriel Marcel), scolit in spiritul lui Pascal si Nietzsche, Thibon pledeaza pentru "omul moral", pentru spiritul - aristocratic - de economie ca forma a solidaritatii si autosacrificiului in numele comunitatii ("burghezia secolului al XIX-lea a tins sa substituie rezerva-bani rezervelor vitale si spirituale ale secolelor precedente. Rasturnare primejdioasa: rezerva-bani devine sursa de decadenta si de catastrofe de indata ce spiritul de prevedere se agata de ea in detrimentul rezervelor substantiale"), pentru "redirectionarea egoismului individual inspre serviciul binelui comun", si se declara ferm impotriva marxismului si freudismului (doua priviri "de jos", dinspre elementele inferioare - masele, respectiv instinctele - catre realitate), dar mai ales impotriva egalitarismului: "in lumea Vechiului Regim, fraternitatea profunda se nastea tocmai din acceptarea inegalitatii. Mesianismul egalitar genereaza, dimpotriva, in sanul poporului revolta si neincredere fata de conducatori, iar in cazul conducatorilor - grija de a pastra distanta fata de popor. Cum ar putea oare sa subziste schimburi autentice in interiorul ierarhiei atunci cand insasi ierarhia este pusa sub semnul intrebarii? Schimbul social nu poate fi pur si fecund decat intr-o lume unde conducatorul se simte in siguranta sus, deoarece subordonatul se simte la locul sau jos".

In sfarsit, cand vorbeste despre "misiunea Frantei crestine" (o utopie inca posibil de conceput la 1938-1939), Thibon conchide ca "societatea nu va scapa de ascensiunea devoranta a materialismului decat daca vom vedea renascand institutiile inrudite cu corporatismul la nivel economic si cu spiritul cavaleresc si al sacerdotiului la nivel politic". "Este o lege fatala: oamenii care isi intorc fata de la dragostea comuna sunt meniti urii reciproce". Tot atatea adevaruri valabile pentru Franta de atunci si Romania de astazi.

"Stigmatul esential al socialismului: refuza sa recunoasca si distruge rezervele, lentele rezerve care dorm, rabdarea conservatoare a organelor profunde. Acolo unde se afla fantanile vietii - ale traditiei, ale autoritatii, ale experientei din care se adapa caravana sociala - , el vede paraziti si obstacole. Tot ceea ce se pastreaza in lumea trupului si in cea a sufletului ii provoaca aversiunea: sa fie oare intamplator faptul ca invaluie in aceeasi ura proprietatea si religia?" Gustave Thibon