Tristețe în literatură: Mihai Cantuniari, traducătorul lui Pessoa, a murit
Uniunea Scriitorilor din România și Filiala București - Poezie anunță cu profund regret dispariția lui Mihai Cantuniari, un titan al literaturii române, la vârsta de 81 de ani.
„Uniunea Scriitorilor din România și Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu adâncă tristețe încetarea din viață a scriitorului Mihai Cantuniari, distins poet, romancier și traducător”, se mai notează în anunțul oficial, subliniind impactul său perdurant.
Născut pe 14 februarie 1945, la București, scriitorul lasă în urmă o moștenire uriașă, marcată de pasiune pentru poezie, romane vizionare și traduceri care au luminat opera marilor autori spanioli și latino-americani. Prin plecarea sa, lumea cărților românești plânge o pierdere ireparabilă, mai ales în domeniul traducerilor din spaniolă.
„Mihai Cantuniari va rămâne mereu în memoria colegilor ca un autor dedicat cu pasiune literaturii și un om de o desăvârșită eleganță. Prin dispariția sa, literatura română și traducerea literaturii spaniole suferă o grea, ireparabilă pierdere”, se arată în mesajul emoționant postat de Uniunea Scriitorilor pe Facebook. Aceste cuvinte capturează esența unui om care a trăit pentru litere, transformând pagini străine în capodopere accesibile românilor.
De la hispanistică la pensie forțată: o carieră dedicată cuvântului
Absolvent al Facultății de Limbi Străine, secția hispanistică, promoția 1967 a Universității din București, Mihai Cantuniari a îmbrățișat rapid lumea editorială. A lucrat ca redactor de carte și cercetător științific la Institutul de Lingvistică, unde și-a ascuțit simțul pentru nuanțele limbii. Din păcate, motive medicale l-au obligat să se retragă din activitate în 1983, dar spiritul creator nu s-a stins niciodată. A continuat să publice volume originale și traduceri, demonstrând o reziliență demnă de eroi literari.
Cantuniari a debutat în poezie cu volumul „Poezii” în 1977, urmat de titluri memorabile precum „Ultramar”, „Plante carnivore”, „Nova” și „Amadeus” – acesta din urmă premiat de Asociația Scriitorilor din București. În proză, a semnat romane captivante ca „Bărbatul cu cele trei morți ale sale” și „Ocarina de lut”, dar și poezia „Cavalerul cu mâna pe piept”. Opera sa poetică, marcată de imagini vii și profunzime emoțională, a rezonat cu generații de cititori, explorând teme universale precum dragostea, moartea și exoticul.
Traducătorul care a conectat lumi: de la Vargas Llosa la Pessoa
Ca traducător, Mihai Cantuniari a fost un pod între culturi, aducând în română voci esențiale ale literaturii spaniole și latino-americane. Numele său este indisolubil legat de șapte romane semnate Mario Vargas Llosa, dar și de opere ale lui Arturo Pérez-Reverte și Vintilă Horia. A tradus din spaniolă și franceză autori precum César Vallejo („Heralzii negri”, premiat de Asociația Scriitorilor din București), Fernando Pessoa (Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor în 1993), Julián Marías, Juan Marsé, Alexandru Ciorănescu sau Arturo Pérez-Reverte (Premiul Uniunii Scriitorilor în 2006).
Aceste traduceri nu au fost simple transferuri de text, ci reinterpretări pline de sensibilitate, care au făcut accesibilă magia lui Vargas Llosa sau melancolia lui Pessoa publicului românesc. Contribuția sa a îmbogățit biblioteca națională, influențând critici și cititori deopotrivă.
Premii și recunoaștere internațională: o carieră încununată de glorie
Pe lângă premiile pentru volume individuale, Cantuniari a primit distincții majore. În 1996, Fundația Cella Delavrancea i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate, iar Republica Peru l-a decorat cu Ordinul Al Mérito por Servicios Distinguidos în grad de Comandor (1987), onorându-i meritele în promovarea literaturii latino-americane. Culmea carierei a venit în 2023, odată cu Premiul Opera Omnia de la Uniunea Scriitorilor, filiala Traduceri Literare (Fitralit).



