Scena crimei: Conspiraţia franciscană

Multi dintre cei care l-au cunoscut pe Sfantul Francesco de Assisi (1181-1226) sau doar i-au fost contemporani i-au consacrat biografii. Evident, lucrarile respective contin numeroase inexactitati sau se contrazic intre ele. Dar toate dezvaluie blandetea, smerenia, supunerea de bunavoie la privatiuni, a celui care, in urma unor viziuni, a ales sa fie un predicator itinerant.


In "Conspiratia franciscana", thriller-ul istoric al lui John Sack, sfantul devenit faimos pentru ca a primit stigmatele lui Christos – ranile de la maini si de la picioare, unde Fiului Domnului i s-au infipt piroanele, o alta in piept, unde a fost strapuns de sulita unui soldat roman – apare doar in evocari ale unora dintre fostii sai tovarasi sau adepti.

Actiunea incepe in anul 1230, cand moastele sfantului, purtate in cadrul unei procesiuni, sunt furate si ascunse. Motivul? Osemintele acestuia trebuiau ferite de hotii de relicve. Cei care pun la cale furtul fondeaza Fratia Mormantului – Compari della Tomba – si se jura sa nu dezvaluie nimanui secretul, nici macar pe patul de moarte.

Si totusi, taina lor ameninta sa fie cunoscuta de catre toti, deoarece pustnicul Conrad primeste un mesaj misterios de la Fra Leo, un apropiat al intemeietorului Ordinului franciscan. Ca si William de Baskerville din "Numele trandafirului", ascetul se transforma intr-un detectiv cu tonsura si rasa calugareasca. Dorind sa descifreze textul sibilinic, ermitul renunta la singuratate, la meditatie, post si rugaciuni, la traiul din chilia lui saracacioasa de pe munte si la compania jivinelor padurii si porneste spre Assisi. Reintrarea lui in lume il proiecteaza in plin cosmar. Are parte de urmariri si batai, de confruntari cu prelati care nu-i impartasesc convingerile, este azvarlit in inchisoare si torturat. Dar setea lui de a afla adevarul despre sfantul pe care il adora il ajuta sa indure toate vicisitudinile. Cercetarile lui obstinate ii dezvaluie si locul unde au fost depuse osemintele furate, si pricina furtului lor, si cauza stigmatelor. Insa descoperirea tainei membrilor Fratiei Mormantului poate pune in mare primejdie nu numai existenta Ordinului, dar chiar si pe cea a Bisericii. Comunicandu-i Papei Grigore cele aflate, acesta il sfatuieste sa pastreze doar pentru el concluziile la care a ajuns: "Adevarul tau ar fi o sulita infipta in inima credintei oamenilor". Conrad se supune sfatului pontifical si alege sa nu tulbure fervoarea religioasa a semenilor sai, comportandu-se ca un detectiv care, din motive de etica, nu dezvaluie clientului rezultatele anchetei sale.

John Sack seamana cu un povestitor iscusit din vechime, care stie sa-si incante auditoriul cu nascociri fermecatoare. Dar, inainte de a-si spune istoria, s-a documentat cu multa acribie despre evenimentele din secolul XIII. In paginile romanului sau sunt descrieri minunate de orase si sate, de porturi, de randuieli din biserici si manastiri, de obiceiuri din acele vremuri. Ai senzatia ca autorul s-a aflat el insusi acolo in acea perioada, beneficiind de o masina a timpului, inregistrand cu nesat, ca un reporter frenetic, orice detaliu semnificativ. Multe pagini consemneaza si excesele unor clerici corupti, imbuibati si desfranati, dornici de bogatii si putere, propovaduind insa cu ipocrizie oamenilor despre asceza si ascultare, pentru a-i domina. Dar daca in alte carti abundenta de informatii ameninta sa surpe constructia narativa, in "Conspiratia franciscana" fiecare amanunt devine revelator si incitant. De aceea, lectura agreabila de care ai parte parcurgand romanul te face sa regreti ca ai ajuns la sfarsitul lui.

Sa mai notam doar ca in 1818, sapand in cripta de sub biserica de jos a Bazilicii San Francesco, niste muncitori au descoperit moastele sfantului.

"Chiar in fata lui, un calugar prinsese de brat una dintre garzi, tipand strident. Barbatul il azvarli cat colo, lovindu-l cu manusa de fier, iar calul lui Simone fu nevoit sa sara peste trupul ce se rostogolea la vale, cu capul inainte"