Scena crimei: Doamna din lac

Philip Marlowe, celebrul detectiv particular din cartile lui Raymond Chandler, este un solitar sastisit de rautatea lumii in care traieste. Doar anchetele pe care uneori accepta sa le efectueze pentru ca sa-si castige existenta il smulg din sihastria auto-impusa. Altminteri, joaca sah de unul singur, citeste, sau isi petrece noptile cu sticle de whisky alaturi.


Dar parca niciodata refuzul lui de a se amesteca printre ceilalti nu este mai evident ca in romanul "Doamna din lac'. Autorul ii observa cu atentie reticenta de a dialoga cu oamenii si de a actiona, ca si cum eroul ar fi ajuns la o concluzie amara: oricate faradelegi ai descoperi, si mai multe raman nestiute si nepedepsite.

In aceasta naratiune, Marlowe se simte obosit, imbatranit si fara dorinta de a-si mai practica meseria. Oriunde s-ar afla, in biroul sau din Hollywood, in locuintele altora, prin hoteluri sau pe marginea unui lac, el inregistreaza cu voluptate amanunte deseori insignifiante pentru altii.

In muntii din apropiere de Los Angeles asculta cantecul pasarilor, ramanand in aparenta fermecat de frumusetea peisajului. Dar perceptia ironica e aceea a unui orasean instrainat de natura: "O cotofana a chiuit pe o creanga si o veverita m-a certat, batand furios cu o labuta in conul pe care il tinea in brate. O ciocanitoare cu tichie rosie s-a intrerupt din scobitul pe sub coaja unui copac destul cat sa-mi arunce o privire cu un ochi ca o margea, dupa care s-a dus repede pe dupa trunchiul copacului, ca sa ma vada si cu celalalt.'

In oras este atent la ce poarta indivizii pe care ii intalneste, ce ticuri au, cum sunt aranjate incaperile in care stau si modul in care vorbesc. Toate aceste detalii alcatuiesc pentru el un ecran protector, pentru ca viata sa-i para mai suportabila. Foarte putine din observatiile sale au, insa, o legatura cu investigatia propriu-zisa.

Insasi povestea istorisita este banala, aproape de melodrama, ceea ce si explica lentoarea initiala a anchetei. Sotia unui om de afaceri dispare de-acasa. Acesta o banuieste de infidelitate si ii indica lui Marlowe numele amantului care trebuie intrebat de soarta ei. Dar cercetarile pe care detectivul le intreprinde dezvaluie un lant de crime in care sunt implicate personaje in aparenta onorabile, si, prin urmare, greu de banuit.

Ca si participantii la un carnaval, multi dintre eroii acestui roman poarta masti, dandu-se drept ceea ce nu sunt. Insusi Marlowe, in doua randuri, procedeaza in acelasi mod. Atunci cand toti se deghizeaza, pare a fi mai simplu sa le descoperi adevarata identitate, daca tu insuti apelezi la o deghizare. Dar asta nu-l scuteste sa incaseze batai, sa fie suspectat, arestat pentru vini imaginare si interogat cu brutalitate. Fiindca deseori se intampla sa fie in locuri nepotrivite, iar cinismul si limba lui ascutita ii creeaza indata dusmani.

Desi povestea seamana, pana la un punct, cu o dramoleta, scrisul lui Chandler ramane fermecator. Autorul are haz, e ironic, uneori de un sarcasm sfichiutor. De aceea, chiar daca ai citit de mai multe ori "Doamna din lac', in diverse versiuni in limba romana, lectura unei noi talmaciri a romanului iti provoaca in continuare delicii. Este secretul artei unuia din marii scriitori americani ai secolului XX, cu o contributie remarcabila in impunerea prozei hard-boiled.