Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anii ’90. Insula Oland din Suedia. Pe alvar – terenul calcaros, cu putina vegetatie, al insulei – s-au petrecut, in urma cu 20 de ani, fapte cutremuratoare si misterioase. Ele au insa un punct de pornire in vremurile tulburi de dupa al doilea razboi mondial. In romanul sau “Ecouri de dincolo de moarte', Johan Theorin consemneaza, ca un cronicar scrupulos, o suita de intamplari dureroase din existenta unor familii modeste care isi duce traiul in acest spatiu supus capriciilor naturii.
In 1945, Nils Kahn era un tanar de care multi dintre locuitorii insulei se temeau. Intalnind doi soldati germani care fugisera de Armata Rosie si incercau sa se predea britanicilor, ii ucide si fura pietrele pretioase gasite asupra lor. Acuzat de omorarea militarilor nemti, Nils Kahn fuge cat mai departe de locurile unde a vazut lumina zilei. Nu inainte de a mai ucide si un politist care dorea sa-l aresteze.
Dupa multe peripetii, se imbarca pe un vapor si ajunge tocmai in America de Sud. Practica mai multe meserii pentru a se intretine, asteptand ca faptele lui sa fie uitate si sa se poata reintoarce in tara cu o identitate schimbata. Primeste un ajutor nesperat pentru a-si realiza planul si pentru a-si recupera nestematele ingropate sub un morman de pietre de pe alvar. Dar totul este doar o capcana care i s-a intins cu dibacie pentru a fi pedepsit si in care isi gaseste sfarsitul. Insa, o data cu el dispare si un baietel lasat fara supraveghere. S-a inecat? A fost omorat de vreun vagabond? N-a mai gasit drumul spre casa si a murit de foame si de frig? Sau e tot o victima a lui Nils Kahn?
ãi dupa 20 de ani de la disparitia fiului sau, Julia Davidsson inca se zbate pentru a afla ce i s-a intamplat. Gerlof, tatal ei, o incurajeaza in cercetarile sale, ii pune la dispozitie informatii revelatoare. Investigatiile sunt de durata si presupun rascolirea unor amintiri dureroase. Multi dintre protagonistii evenimentelor nu mai sunt sau au o memorie cu lacune. ãi totusi, pana la urma, adevarul teribil iese la iveala, marcandu-i si mai mult pe participantii la aceasta tragedie.
Dupa cum declara autorul, Insula Oland l-a fascinat inca din copilarie. Multe prototipuri ale personajelor din carte le-a cunoscut din povestirile bunicului sau, fost capitan de vas. De aceea, romanul sau pare o poveste pe care o istorisesc martori avizati. Johan Theorin are un incontestabil talent literar. Evocarile sale au farmec, eroii sai au o existenta verosimila, relatarea este fluenta.
Desigur, ancheta in care se implica detectivi fara pregatire de specialitate se afla pe primul plan. Dar aceasta scriere ne dezvaluie cu har si un crampei din viata unei mici comunitati, cu obiceiuri pitoresti, cu bucurii si cu necazuri, condamnata inexorabil la disparitie o data cu trecerea timpului si de intrarea intr-un alt ritm de viata mai trepidant, specific civilizatiei moderne.
Rauvoitorii sustin ca romanul nordic este mai interesant atunci cand este tradus, talmacirile anuland imperfectiunile scriiturii. N-am cum sa verific o astfel de asertiune, dar “Ecouri de dincolo de moarte' mi se pare o naratiune bine construita, care consemneaza cu har tribulatiile unei mame disperate din pricina disparitiei copilului sau in conditii enigmatice. Johan Theorin merita mai multa atentie decat alti confrati de-ai sai din aceeasi arie geografica.
CITAT
“Corpul zacea pe podea de cealalta parte a biroului, iar pantofii luciosi de piele ii zvacneau usor. Sangele ce-i curgea din cap incepuse sa formeze o balta, iar jacheta lui galbena era manjita cu pete roz. Sangele licarea in lumina'
