Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multe doamne si domnite de la noi au inceput sa fie interesate de literatura politista. Lucia Verona, Monica Ramirez, Andra Pavel, Viorica Morogan (aceasta scrie impreuna cu sotul ei, Teodor Morogan, cuplul semnand VT Morogan) ne-au propus romane captivante cu detectivi si criminali.
In urma cu cativa ani am inregistrat un debut eclatant in proza romaneasca de suspans. Inca de la prima iesire la rampa Oana Mujea a dat lovitura cu "Indicii anatomice", un thriller bine articulat si cu o scriitura lipsita de inhibitii.
O investigatie care porneste dupa ce, in diverse locatii, se descopera diverse indicii anatomice – ochii, degetele, urechile, dintii unei victime. O detectiva care sufera de agorafobie si, ca si Lincoln Rhyme din Colectionarul de oase al lui Jeffery Deaver, isi conduce ancheta din apartamentul sau, evident, cu sprijinul unor colegi si prieteni. Multe piste false, personaje reale printre personaje fictive, tensiune.
N-a trecut multa vreme si tanara autoare ne-a oferit o alta carte palpitanta, infirmand prejudecata potrivit careia, dupa o realizare exceptionala, rareori poti sa repeti performanta. "Parfumul vaduvei negre", roman in care urmarim aventurile aceleiasi anchetatoare dibace si cam sarita de pe fix, are un story cu multe rasturnari de situatie, din nou apar personaje reale printre altele imaginare, iar miza exploziva a intrigii ofera cititorului un plus de adrenalina la lectura.
Anchetatoarea dibace si cam sarita de pe fix – Iolanda Stireanu – apare pentru a treia oara intr-un recent roman, "Greselile trecutului". Chiar daca mai are nevoie sa frecventeze cabinetul unui psihoterapeut, angoasele ei se manifesta mai rar. Munca in cadrul politiei o ajuta sa revina la normal, desi seamana in continuare cu Lisbeth Salander din trilogia "Millenium": e baietoasa, uneori chiar brutala, cu mult tupeu, nu se sfieste sa vorbeasca vulgar, isi schimba partenerii de pat fara multe ezitari, n-are complexe in fata superiorilor ierarhici. In orice moment demonstreaza o personalitate accentuata.
Mai multe crime cu legaturi intre ele o propulseaza pe Iolanda Stireanu in urmarirea unui ucigas abil si extrem de bine motivat in actiunile sale. Pentru a-l descoperi, criminalista este nevoita sa scormoneasca in trecutul unor indivizi banuiti a fi implicati in faptele odioase pe care le ancheteaza: fosti informatori ai securitatii, agenti dubli, tortionari. Sunt evocate scene teribile din acele vremuri: "Se zvonea ca tot mai multi copii dispar... Dispareau nou-nascuti si copii din casele de copii. Se zvonea ca s-ar cladi o armata. Ii luau de mici din sanul familiei si ii invatau sa fie criminali de elita, spioni...".
Deznodamantul intregii povesti ne conduce spre o adevarata lovitura de teatru. Autoarea ne conduce spre acest final neasteptat cu multa grija, astfel incat sa fie perfect justificat. E limpede, suspansul are tot mai putine secrete pentru Oana Mujea. Iar eroina ei uimitoare merita sa revina cat mai curand intr-o alta carte, cu o naratiune la fel de bine construita, cu personaje verosimile si usor de retinut.
"Il cerceta atent. Avea ochii larg deschisi, caprui si un ciuf blond prin parul altfel grizonat. Era scund si indesat. Sau, poate, parea scund tocmai din cauza faptului ca era rotund. Observa imediat ca de la mana dreapta ii lipseste degetul mare"
