Scena crimei. Luna rece

Se spune că reţeta de preparare a băuturii Coca-Cola rămâne în continuare secretă, fiind păstrată cu străşnicie într-un safe. Reţeta după care îşi construieşte romanele Jeffery Deaver se află, însă, sub ochii tuturor, şi, totuşi, e imposibil de copiat.
____________________________________
                           
Autorul american şi-a ales ca protagonist un tetraplegic, Lincoln Rhyme, fostul conducător al Secţiei Pentru Locul Crimei de la NYPD, ţintuit în căruciorul cu rotile în urma unui accident de muncă. Poliţia n-a renunţat, însă, la serviciile lui. De aceea, în apartamentul său vast şi-a amenajat un laborator de investigaţii criminalistice, dotat cu aparatură sofisticată. Are sub comandă numeroşi colaboratori – printre ei, frumoasa Amelia Sachs, cu însuşiri detectivistice deosebite. Ea este emisarul lui Rhyme în lumea reală, de unde îi aduce veşti despre locurile unde s-au petrecut omoruri. Datele pe care le obţine, ca şi rezultatele primite de la medicii legişti, sau cele aflate prin analiza probelor cu ajutorul diverselor instrumente sunt scrise pe o tablă. În permanenţă se adaugă noi şi noi informaţii, conturându-se o viziune de ansamblu a cazurilor la care lucrează.

Câteodată, Rhyme şi Sachs sunt în pericol, criminalii află cine îi urmăreşte cu atâta dibăcie, şi vor să-i suprime, pentru ca ei să nu-şi mai continue cercetările.

De cele mai multe ori, din pricina imposibilităţii de a se deplasa, Rhyme este ciufut, arţăgos, se răsteşte la subalterni. Fiind un perfecţionist, mai mult – un om de ştiinţă cu lucrări publicate, se enervează când cineva îi execută ordinele de mântuială, cerând tuturor rigoare şi competenţă. E-adevărat, are tendinţe sinucigaşe, dar munca îi alungă gândurile negre. Iar dragostea pe care o nutreşte pentru Amelia Sachs îi readuce şi mai mult pofta de viaţă. De aceea, zilnic execută cu îndârjire exerciţii de gimnastică, ca să-şi menţină corpul în formă, sperând ca, într-o zi, în urma unei operaţii de mare complexitate, să se poată din nou mişca.

Toate aceste clişee se repetă în romanele lui Deaver, încă de la prima lui carte, “Colecţionarul de oase” (ecranizarea cu Denzel Washington în rolul principal rămâne de neuitat).
Prin urmare, putem vorbi de o reţetă.
Și totuşi, cărţile lui Deaver nu devin plictisitoare. De fiecare dată ni se prezintă o altă poveste captivantă, astfel încât comportamentul repetitiv al unora dintre personaje nu ni se mai pare fastidios. Dimpotrivă, la lectură avem impresia că ne întâlnim cu eroi cu care ne-am împrietenit, devenind curioşi să aflăm prin ce aventuri uimitoare vor mai trece.

În “Luna rece”, de pildă, este prezentat un criminal deosebit de abil, instruit, capabil să poarte poliţia pe multe piste greşite, pentru a-şi ascunde adevăratele intenţii. La început, crimele sale par a fi cele ale unui psihopat, cum sunt mulţi alţii. Dar, ca la un bal mascat în care nu ştii cu cine te întâlneşti, cu cine stai de vorbă, totul este fals, trucat. Omorurile care i se atribuie “Ceasornicarului” (ipoteticul criminal a fost numit aşa fiindcă are  pasiune pentru ceasuri) nu sunt reale, nefiind, de fapt, nici o victimă. Miza lui este cu mult mai mare, el fiind angajat să ucidă cât mai mulţi militari de rang înalt, la o întrunire a acestora în cadrul unei ceremonii fastuoase. În ce scop? Pentru a transmite guvernului un mesaj în privinţa intervenţiilor Americii în ţări străine “păgâne”.
Dacă planul său scelerat va fi sau nu dus la îndeplinire rămâne să descoperiţi singuri, citind acest roman datorat unui maestru al thrillerului psihologic.
__________________________________

“Un agent de poliţie l-a găsit pe tipul ăsta legat cu bandă adezivă şi culcat pe spate. Deasupra lui era fixată o bară de fier – cu o greutate de poate treizeci şi cinci de kilograme – chiar peste gâtul lui. Victima a trebuit să o ţină în sus ca să nu-i zdrobească gâtul.”