SCENA CRIMEI. Primejdii în regat

Recent înfiinţata editură CRIME SCENE PRESS îşi propune promovarea în spaţiul autohton a genului mystery&thriller, publicând autori contemporani şi clasici, români şi străini, fiind singura casă editorială de la noi cu acest profil.
Primele volume publicate aparţin lui Stelian ţurlea (“Crimă la Torino”), George Arion (“Insula cărţilor”) şi Alain Berenboom (“Primejdii în regat”).
________________
                           

Alain Berenboom este unul dintre cei mai cunoscuti literaţi belgieni din zilele noastre. Practică şi avocatura, fiind o somitate în rezolvarea litigiilor legate de drepturile de autor, este profesor la Universitatea liberă din Bruxelles.

Notorietatea ca autor de “polar” şi-a câştigat-o cu o serie de trei cărţi poliţiste: “Primejdii în regat” (2008), “Rege în Congo” (2009) şi “Porumbel gătit italieneşte” (2012). A fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii – recent a devenit laureatul Premiului Rossel, un premiu de mare prestigiu acordat de către ziarul “Le Soir”.

Primul dintre aceste romane îşi derulează acţiunea în Belgia anului 1947. Ravagiile războiului sunt încă prezente, dar toţi fac eforturi ca viaţa să reintre în normalitate. Revenirea pe făgaşul de dinainte de conflagraţia mondială suferă, însă, întârzieri, din pricina disensiunilor dintre flamanzi şi valoni, dintre cei de stânga, cu ochii aţintiţi la indicaţiile Moscovei, şi cei de dreapta, dintre regalişti şi republicani. Chiar dacă n-a cunoscut perioada respectivă decât din cărţi sau din povestirile altora (s-a născut în 1947), Alain Berenboom a compus un tablou plin de vervă şi culoare despre despre acele timpuri.

Protagonistul său este un detectiv particular la început de carieră, cam zăbăuc, amorezat de o coafeză frumoasă şi inteligentă, veşnic în pană de bani şi bun prieten cu paharul – consumă cantităţi industriale de “gueuze grenadine”, unul dintre cele şapte sute de sortimente de bere care se servesc în pub-urile din capitala belgiană. Anchetele care i se încredinţează de obicei sunt insignifiante. De cele mai multe ori caută câini pierduţi.

De data aceasta, Michel Van Loo primeşte două cazuri care pot să-l redreseze financiar: unul legat de dispariţia misterioasă a unui funcţionar de stat, fost luptător în trupele aliate, celălalt referindu-se la furtul unor documente.

Detectivul porneşte cu elan să rezolve enigmele. Anchetează în stânga şi în dreapta, pune întrebări incomode unor indivizi din diverse straturi sociale. Chiar dacă, uneori, este ameninţat la telefon sau snopit în bătaie, el nu-şi pierde buna dispoziţie şi umorul. Ironia lui şfichiuitoare îi aduce numai belele. Viziunea sa asupra lumii e cam cinică, deoarece nu pune preţ nici pe declaraţiile sforăitoare ale politicienilor, nu se lasă cucerit nici de fandoselile întâlnite în aşa-zisa lume bună şi nu-şi face mari iluzii nici în privinţa idealurilor la care aspiră cei sărmani, amăgiţi cu perspectiva unui trai îmbelşugat dacă ajută la prăbuşirea capitalismului.

De fapt, cele două investigaţii se dovedesc a avea conexiuni nebănuite iniţial. Duse la bun sfârşit după un turbion de întâmplări palpitante, ele constituie un excelent pretext pentru autor de a prezenta captivant o perioadă extrem de încâlcită din istoria ţării sale.
________________

“Întorcându-mă acasă, am cugetat la complexitatea ţărişoarei noastre. Văzută de departe, un paradis terestru, patria ciocolatei, a brânzei şi a democraţiei: o adevărată Elveţie, dar cu şapte sute de feluri diferite de bere pe deasupra. Văzută de aproape, un cazan în clocot, în care un ucenic vrăjitor încearcă să pună la un loc ingrediente care nu erau menite să se amestece şi care reacţionau violent ca să evite fuziunea. Cu toate astea, în trecut, belgienii izbutiseră deja destul de bine miracole şi asociaseră şi alte elemente despre care nimeni nu ar fi gândit că s-ar putea alia şi deveni mai bune împreună. Berea şi siropul de rodie, de pildă. Nu era ăsta, oare, un semn?”