Shutter Island

De la 26 februarie, cinefilii pot viziona un nou film regizat de Martin Scorsese: “Shutter Island”. În rolul principal – Leonardo DiCaprio. O peliculă care a stârnit vâlvă încă înainte de a fi prezentată publicului, deşi nu a avut parte de o campanie publicitară zgomotoasă.

Explicaţia? Noua realizare cinematografică este ecranizarea extraordinarului roman cu acelaşi titlu, datorat lui Dennis Lehane şi apărut în 2003. E chiar de mirare că n-a fost transformat mai devreme într-un scenariu. Naraţiunea concepută ca o succesiune de secvenţe, cu dialoguri multe, se pretează de minune la o transpunere în limbajul celei de a şaptea arte. Iar intriga cu întorsături imprevizibile creează o tensiune continuă.

Însuşi locul unde se desfăşoară acţiunea este enigmatic, neliniştitor, de-a dreptul macabru: o mică insulă pe care se află un spital cu pacienţi având la activ fapte cumplite, comise din pricina nebuniei. O instituţie de maximă securitate sub conducerea a două dintre autorităţile statului: Departamentul de Sănătate Mintală din Massachusetts şi Departamentul Federal al Închisorilor.

Bolnavii trebuie să se supună unor reguli clare şi severe, fiind păziţi cu străşnicie de gardieni înarmaţi. Şi totuşi, din această veritabilă fortăreaţă evadează o femeie care şi-a ucis cei trei copii înecându-i, apoi i-a pus pe scaune în jurul mesei de bucătărie şi a început să mănânce, ea crezând că puştii trăiesc. A evadat dintr-o încăpere încuiată pe dinafară, singura fereastră având gratii, iar pe coridor fiind paznici. O dispariţie care ţine mai mult de magie.

Şerifii Teddy Daniels şi Chuck Aule sunt trimişi să investigheze cazul şi să dea de urma fugarei. Încă de la debarcarea pe această bucată de pământ, cei doi sunt întâmpinaţi cu ostilitate. De pildă, orice încercare de a arunca o privire în dosarele bolnavilor sau ale doctorilor este sortită eşecului. Orice deplasare prin insulă sau prin clădirile complexului se face numai cu însoţitori. Orice discuţie cu pacienţii are loc numai în prezenţa cuiva din personalul medical.

La instaurarea unei atmosfere sumbre, apăsătoare contribuie şi uraganul care se abate asupra enigmaticei stânci, smulgând copaci din rădăcini, spărgând ferestre, întrerupând curentul electric şi comunicarea cu continentul. Dar şi mai cumplite sunt adevărurile pe care şerifii le află despre acest loc, un spaţiu unde se fac experimente pentru a-i transforma pe ucigaşii odioşi în indivizi care să nu mai prezinte un pericol pentru societate.

Lor li se administrează halucinogene ca mescalina, LSD, feniciclidina sau sunt supuşi la lobotomii. Unii sunt în lanţuri sau în cămăşi de forţă ori de câte ori devin violenţi, bătaia fiind la ordinea zilei. Ei văd lucruri care nu există, aud voci pe care nu le mai aude nimeni.

Suntem în 1954, în perioada Războiului Rece, în plină psihoză provocată de expansiunea comunistă. Nu e de mirare că experienţele specialiştilor de aici, ţinute în mare secret, sunt împinse la extrem şi vizează metamorfozarea oamenilor, astfel încât ei să capete alte identităţi: "Să recreezi un om încât să nu mai simtă durerea, să nu mai aibă nevoie de somn. De dragoste. Sau de compasiune. Un om care să nu poată fi interogat, pentru că toate amintirile i-au fost şterse".

Ancheta devine şi mai complicată, deoarece Teddy are migrene cumplite şi coşmaruri în care îi apare soţia sa moartă într-un incendiu sau scene de la Dachau, el participând la eliberarea acestui lagăr şi confruntându-se acolo cu orori inimaginabile. Iar finalul investigaţiei, pe care personal nu l-am anticipat, propune un deznodământ cutremurător.

Romanul lui Dennis Lehane ne readuce în memorie "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Dar nu avem de-a face cu o pastişă. "Shutter Island" e o scriere care aparţine unui prozator cu forţă şi originalitate. Sunt curios dacă filmul va avea acelaşi impact ca lectura acestui roman tulburător.

"Era la jumătatea drumului spre pădure când explodă maşina. Auzi strigăte şi, uitându-se înapoi, văzu flăcările ridicându-se spre cer ca nişte globuri de foc. Apoi se auziră nişte explozii mai mici, ca nişte trăsnete în bătaia vântului. Ajuns la marginea pădurii, îşi strânse haina ghem şi o îndesă sub un bolovan...
Ieşi din pădure şi o luă la goană de-a lungul ţărmului, însă chiar înainte să ajungă la doc şi să se expună privirilor oricui ar fi venit dinspre vas, o luă la stânga şi intră în apă"