Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prințul Albert I de Monaco, savant oceanograf și pacifist convins, se declarase indignat de brutalitatea ostilităților germane din Franța și Belgia, iar după bombardarea catedralei din Reims, care-l șocase, monarhul micuțului stat monegasc îi trimisese înapoi kaiserului toate decorațiile. Prezent la Paris în toamna anului 1918, Albert, pe atunci în vârstă de 76 de ani, formula împotriva împăratului Germaniei un rechizitoriu curajos, de o sută șaptezeci de pagini, pe care n-a ezitat să-l facă public. Potrivit tradiției, fiul său Louis se înrolase, în timpul Primului Război Mondial, în armata Franței. Nu fără a-și dovedi bărbăția, căpitanul Grimaldi fiind citat, în patru ani de lupte, de trei ori pe ordinea de zi pentru fapte de vitejie.
Iubita ravisantă a unui prinț-soldat
Bătrânul suveran nu era însă mulțumit pe deplin de moștenitorul său și asta pentru că la 48 de ani Louis era încă celibatar, iar un prinț german, descendent al unei mătuși înrudite cu Albert I, amenința tronul principatului Monaco. Relația dintre tată și fiu era, așadar, complicată. La mijloc era (și) o poveste de dragoste neagreată de tatăl principelui, care avea o fată nelegitimă în vârstă de douăzeci de ani. Dar să dăm cuvântul unui povestitor șarmant, istoricul Jean des Cars: „La cumpăna dintre secolul al XIX-lea și al XX-lea, Louis, pe atunci ofițer al Legiunii Străine, își făcea serviciul militar în Algeria, unde a cunoscut o tânără frumoasă, Marie-Juliette, de care s-a îndrăgostit lulea. Aceasta era fiica unei lenjerese din localitatea Constantine, născută Joséphine-Elmire Piédefer”. „Iubita prințului-soldat - a urmat Jean des Cars - era divorțată, după ce fusese măritată cu un fotograf de nuri, cum se spunea pudic pe atunci. Din dragostea ei pătimașă cu Louis Grimaldi avea să se nască la Constantine, la data de 30 septembrie 1898, o fetiță, Charlotte, fructul unei relații imposibile”.
Un bunic recalcitrant
Cavaler, Louis a recunoscut copilul. Ba mai mult, era dispus să se însoare cu Marie-Juliette. S-a izbit însă de refuzul încăpățânatului Albert de Monaco, propriul tată. Dezamăgit, tânărul Grimaldi s-a conformat, dar n-a ezitat să-i ofere micuței Charlotte o educație demnă de o prințesă. A înscris-o la cele mai bune pensioane franceze, i-a purtat de grijă cu delicatețe și când a izbucnit Marele Război a adus-o pe fată la palatul din Monaco. L-a însărcinat chiar pe bunicul Albert să vegheze la siguranța copilei, iar el a plecat pe front. Urâcios, motivând că viața de huzur de la castel era nepotrivită într-o vreme în care oamenii de rând sufereau cumplit, Alfred de Monaco avea să se retragă pe vasul ancorat într-un mic port, lăsându-și nepoata (nerecunoscută) singură cu servitorii.
Înfiată de propriul tată
Amabilă, drăguță, plină de viață, Charlotte a cucerit rapid pe toată lumea, de la bucătăreasă până la ultimul monegasc. A transformat palatul în spital de război, a stat la căpătâiul muribunzilor, a scris răvașe pentru soldații răniți. A făcut totul pentru a se face iubită, iar oamenii chiar au îndrăgit-o. „În cele din urmă - amintea Jean des Cars -, situația geopolitică îi va permite fetiței doar pe jumătate prințesă să fie admisă oficial în familia Grimaldi. Prințul Albert I, știind că Parisul nu va admite niciodată ca un văr german să devină suveran în Monaco, a înțeles până la urmă că în joc era destinul principatului. Doar Charlotte, care trecuse bine de douăzeci de ani, putea face ca statul monegasc să nu fie înghițit de Republica Franceză”. Ce a urmat? Chestiuni juridice. Charlotte a fost înfiată de propriul tată!
Citește pe Antena3.ro
O căsătorie aranjată…
Ceremonia s-a desfășurat la Paris, la 16 mai 1919, iar nași au fost președintele republicii franceze, Raymond Poincaré, prieten apropiat al prințului Albert I de Monaco, și ministrul afacerilor externe, Stephen Pichon, fost deputat radical, membru al cabinetului lui Clemenceau și ambasador în China. În prezența acestor domni onorabili, Charlotte, nepoata lenjeresei din Algeria, a fost recunoscută de Franța drept moștenitoare a casei domnitoare de Monaco. Visul lui Louis și al Charlottei se împlinea. Doar că asemenea celor mai multe prințese și ea avea să plătească un preț greu. După doar un an, la 18 martie 1920, Raymond Poincaré, președinte al Consiliului de Miniștri, avea să valideze căsătoria prințesei Charlotte de Monaco cu contele Pierre de Polignac, care a devenit, prin decret, prințul Pierre de Monaco.
…și un divorț cu cântec
Căsătoria fusese una aranjată și, în ciuda protestelor lui Charlotte, care a susținut tot timpul că a fost măritată împotriva voinței ei, căsnicia s-a consumat. Parțial… După nașterea prințesei Antoinette și a prințului Rainier, acest pact matrimonial a fost rupt. Divorțul dintre Charlotte și Pierre a fost pronunțat de justiția franceză la data de 18 februarie 1933. Tot Raymond Poincaré (de data aceasta bolnav, în pragul morții) a fost cel care a apărat interesele Charlottei.
În numele fiului
Din 1922 până în 1944, Charlotte a fost Prințesă Ereditară de Monaco, moștenitoare a tronului. Când fiul ei, Rainier, a împlinit 21 de ani, ea i-a cedat dreptul la tronul Principatului Monaco.
Fuga cu amantul
Divorțul dintre contele Pierre de Polignac și Charlotte de Monaco a intervenit după ce prințesa și-a părăsit pur și simplu soțul pentru a trăi cu amantul, un italian pe nume Del Maso.
Primul Grand Prix
Domnia prințului Louis al II-lea de Monaco (1922-1949) a rămas în istorie prin construirea stadionului de fotbal care poartă numele micuțului principat, dar și pentru organizarea primului Grand Prix de Monaco, cursă de automobile câștigată de Charles Grover la volanul unui Bugatti.
„La cumpăna dintre secolul al XIX-lea și al XX-lea, Louis, pe atunci ofițer al Legiunii Străine, își făcea serviciul militar în Algeria, unde a cunoscut o tânără frumoasă, Marie-Juliette, de care s-a îndrăgostit lulea”, Jean de Cars, istoric
„Iubita prințului-soldat era divorțată, după ce fusese măritată cu un fotograf de nuri. Din dragostea ei pătimașă cu Louis Grimaldi avea să se nască la Constantine, la data de 30 septembrie 1898, o fetiță, Charlotte, fructul unei relații imposibile”, Jean de Cars, istoric
„În cele din urmă, situația geopolitică îi va permite fetiței doar pe jumătate prințesă să fie admisă oficial în familia Grimaldi”, Jean des Cars, istoric
20 de ani a fost perioada în care Charlotte, Prințesă Ereditară de Monaco, a îndeplinit rolul formal de moștenitoare a tronului.
21 de ani avea prințul Rainier când a preluat de la mama sa, Charlotte, dreptul la tronul Principatului Monaco
