Domnu’ Bebe

Povestea “4, 3, 2” merge mai departe… Echipa câştigătoare a marelui premiu de la Cannes a reuşit să promoveze filmului “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în toată lumea.

Patapievici: - Domnule Ivanov, sunteţi un actor minunat. V-am urât tot timpul

Povestea “4, 3, 2” merge mai departe… Echipa câştigătoare a marelui premiu de la Cannes a reuşit să promoveze filmului “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în toată lumea. Londra, Varşovia, Berlin, New York, Dubai, Cairo, Luxemburg sunt doar câteva destinaţii. Vlad Ivanov, interpretul “cruntului” domn Bebe, vorbeşte depre sine şi despre personajul său.

• Jurnalul Naţional: Ce s-a întâmplat cu acest film a fost fantastic….

Vlad Ivanov: Fiecare actor sau regizor, ca orice om normal, când se apucă de un lucru la care ţine foarte mult, vrea să iasă foarte bine.

• “Lucrul” vostru n-a ieşit foarte bine. A ieşit mai mult decât atât.

Peste tot pe unde merg am parte de momente extrem de emoţionante. După fiecare proiecţie, stăm de vorbă cu publicul. Oamenii ne pun fel de fel de întrebări şi ne povestesc lucruri extrem de emoţionante. De exemplu, la Cluj, o doamnă din sală s-a ridicat în picioare şi a întrebat cu emoţie în glas, plângând aproape: “Domnule Mungiu, de unde ştiţi povestea vieţii mele?”. La Sfântul Gheorghe, o altă doamnă ne-a spus că şi în ziua de astăzi sunt multe femei care, din cauza faptului că nu au bani să meargă la o maternitate sau să dea şpagă doctorului, îşi fac singure avorturi spontane. Suntem în 2007 şi astfel de lucruri se mai întâmplă.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

• De ce te-a ales Cristi Mun­gi­u în rolul doctorului Bebe? Ai să-mi răspunzi, cred, “întreabă-l pe el”.

Nu, nu îţi spun asta. Am început să lucrez alături de el filmând pentru nişte reclame. Într-una dintre ele, era o scenă în care mă enervam eu foarte tare... Chiar el mărturiseşte că m-a avut în cap încă de la începutul scenariului. 

...la prima vedere

• L-ai întrebat de ce?

Mi-a spus că m-a văzut atunci enervându-mă şi m-a simţit făcând acest rol. 

• Ţi-a fost de ajuns ex­pli­ca­ţia lui?

Este chiar una măgulitoare, pentru că este frumos ca un regizor să se gândească la tine, să scrie pentru tine. Nu se întâmplă foarte des în ziua de astăzi.

• Aşadar, acest rol a fost scris pentru tine?

Da. Aşa spunea Cristian. Adică, în momentul în care a scris scena­riul, el m-a avut în cap pe mine.

• A mai scris cineva un rol special pentru tine?

Nu.

• Tu cum ai “primit” rolul?

Eu am iubit de la bun început acest personaj. Răul din domnul Bebe are foarte multe faţete. Asta convine de minune unui actor, pentru că poate să-şi etaleze o plajă întreagă de mijloace actoriceşti. Mi-a plăcut foarte mult pentru că e un personaj sinuos, nu e liniar, are foarte multe suişuri şi coborâşuri. Iar lucrul cu Cristian a fost extraordinar. Am repetat înainte chiar în camera de hotel. Acolo mergeam cu fetele, cu Cristian şi ne închipuiam cum va arăta. La un moment dat, am invitat o doamnă pentru scena cu avortul. Aveam nevoie să ştim tehnic cum se făcea acel avort. Doamna respectivă, în jur de 55 ani, invitată să ne povestească, ne-a mărturisit că ea singură şi-a provocat pe vremea lui Ceauşescu în jur de 20 de avorturi. Povestea lucrurile astea cu o aşa simplitate şi cu un cinism… am fost foarte şocat după întâlnirea cu ea. După proiecţie, foarte multe femei au venit şi mi-au povestit de fel de fel de cazuri asemănătoare, unele dintre ele, din păcate, cu un final tragic.

• Ţi-a spus cineva domnu’ Bebe, mai în glumă, mai în serios?

Îmi mai zic prietenii. Dar numai în glumă. Ei mă cunosc foarte bine şi au fost şocaţi de schimbarea aceasta. Îmi spuneau: “Băi, mă uitam la tine şi nu-mi vedea să cred că tu eşti. Vedeam că, fizic, tu eşti, dar intraseşi foarte bine în rol”.

Efecte

• Ai mai jucat roluri negative?

În film, nu şi asta pentru că experienţa mea în film nu este una extrem de vastă. Personal, nu-mi prea place să joc roluri gen “băieţi buni”. Îmi plac mult personajele de compoziţie, care-ţi stimulează imagi­na­ţia.

• “4, 3, 2” a fost cel mai important moment al carierei tale?

Da. Este cea mai importantă experienţă a mea pe film. Iar pre­miul este o răsplată  extraordinară a acestei munci pentru întreaga echipă.

• În ce fel s-a modificat cariera ta după acest rol?

Am mai primit propuneri de film. Oricum, nu pot spune prea multe deocamdată, deoarece procesul abia acum este în derulare, filmul se promovează încă prin lume.

• Personal, simţi schimbări majore?

Foarte mulţi oameni, actori importanţi din teatrul românesc, regizori importanţi m-au felicitat, şi asta mi-a făcut mare plăcere pentru că, dintr-o dată, au deschis ochii puţin mai mult asupra mea. Eram cunoscut din teatru, dar pe film, aşa cum am mai spus, nu am avut o experienţă atât de importantă ca aceasta. Şi, dintr-o dată, au spus: “Domnule, uite că şi în film Vlad Ivanov face lucruri nemaipomenite”. E ca un fel de certificare a unor calităţi pe care le ai. Şi este nevoie de asta. Din păcate, mulţi aşteaptă să ai o certificare europeană, străină – în orice caz – ca să te considere un actor bun.

Critici

• O să dai teatrul pe film?

Nu. Seva puternică, energia, îmi vin din teatru. A juca teatru este un miracol. Dragostea dintâi nu se uită niciodată. 

• Care a fost cea mai mă­gu­li­toare critică primită?

Cea mai măgulitoare a fost a lui Horia Roman Patapievici, care, după proiecţia de la festivalul “Anonimul” de la Sfântul Gheorghe, a venit şi mi-a spus “Domnule Vlad Ivanov, sunteţi un actor minunat. V-am urât tot timpul.” 

• Şi cea mai dură?

Cea mai “dură” a fost din partea unei jurnaliste belgience, critic de film, care după festivalul de la Cannes a stat de vorbă cu mine vreo zece minute (cât aveam alocat pentru fiecare jurnalist) şi a spus: “Domnule Ivanov, stau de vorbă cu dumneavoastră de zece minute, sunteţi un om extrem de amabil, de zâm­bitor, aveţi un zâmbet extraordinar. Eu nu-mi pot închipui cum aţi reuşit să vă transformaţi în asemenea hal, în acel animal. Când am văzut filmul, am vrut să vă pun bocancul pe gât, să vă strivesc sub bocanc, pentru că nu vă mai suportam”. Eu i-am spus: “Este extrem de măgulitor ce spuneţi. Mul­ţu­mesc”.