Filmul unei morţi anunţate

„Sfârşitul tragic al vieţii lui Guillaume Depardieu, la numai o săptămână după terminarea filmărilor, a dat o altă dimensiune acestui film. Însă metafora pe care doream să o construim prin acest film s-a pierdut, din păcate. Nu am vrut să facem un film autobiografic al lui Guillaume, ci ca elementele biografice să întărească metafora acestui film. Regret că presa şi oamenii s-au axat numai pe tragica moarte a lui Guillaume, într-ade­văr o conspiraţie cu adevăratul mesaj al filmului care vorbeşte despre so­cietatea zilelor noastre, o societate foarte încrezătoare că tehnologia ne va salva”, a mărturisit la vizionarea de presă a filmului „Copilăria lui Icar” regizorul Alexandru Iordăchescu.

De altfel, regizorul a amânat lan­sa­rea primului său lungmetraj, coproducţie Franţa–Elveţia–România, în­cer­când să separe filmul de realitatea morţii lui Guillaume. Prietenia care l-a legat pe regizor de fiul lui Gerard Depardieu se reflectă în filmul „Copilăria lui Icar”, un science-fiction filozofic în care se regăsesc atât convingerile regizorului, cât şi ale actorului din rolul principal, după cum măr­tu­riseşte chiar Alexandru Iordăchescu. „Am discutat foarte mult mesajul filmului cu Guillaume. Prima variantă a scenariului era mult mai SF. Apoi, în urma discuţiilor cu el, am tot schimbat scenariul, şi filmul a devenit mult mai abstract.”

„Copilăria lui Icar” spune po­ves­tea lui Jonathan Vogel (Guillaume Depardieu), care îşi pierde un picior într-un accident grav, amănunt din scenariu care se regăseşte şi în po­vestea reală a vieţii zbuciumate a lui Guillaume Depardieu. Astfel, în 1996, actorului i-a fost amputat piciorul drept din cauza unei infecţii contactate în spital, unde fusese internat după un accident de motocicletă. Protagonistul filmului regizat de Alex Iordăchescu se lasă pe mâinile profesorului Stivlas Karr (Carlo Brandt), în speranţa că va redeveni un om întreg cu ajutorul unui tratament re­voluţionar de regenerare. Numai că încercarea de „reparaţie” fizică eşuează în lipsa reparaţiilor emo­ţio­nale, spirituale. Un element pe care regizorul a dorit să-l scoată în evidenţă: „Nemurirea a obsedat ome­ni­rea din cele mai vechi timpuri.

La început am încercat să o obţinem de la zei, acum în­cer­căm să obţinem acest lucru din interiorul celulelor, cu ajutorul geneticii. (…) Am încercat să surprind această relaţie dintre om şi ştiinţă, o relaţie foarte săracă din punct de vedere spiritual. Este o idee pe care o împărtăşea şi Guillaume. Tehnica şi ştiinţa devin astfel o credinţă care, poate, înlocuiesc o alta”. Guillaume s-a identificat total cu Jonathan Vogel, mărturisindu-i regizorului că, şi dacă i-ar fi fost înlocuit întregul trup cu o proteză, jocul lui nu ar fi fost mai puţin intens. „Cu sufletul juca, nu doar cu trupul. Privea progresul geneticii cu ochi critic”, spune Alex Iordăchescu. Celebru şi pentru caracterul său rebel, Guillaume Depardieu a impresionat-o pe actriţa Doroteea Petre (în rolul asistentei Anna), care a fost ini­ţial intimidată de faima de om dificil pe care o avea:

„Am des­co­pe­­rit că era un artist. M-am ataşat ime­­diat de el. Avea în permanenţă idei legate de film, de scene, pe care şi le exprima spontan. Era născut să fie actor”. Dincolo de platourile de filmare, fiul lui Gerard Depardieu a trăit epuizant, cu 200 km/h, după cum a spus regizorul la conferinţa de presă: „La filmări a fost totul bine. Mie îmi era frică de ce urma să facă după terminarea zilei de filmare”. Guillaume Depardieu a murit la 38 de ani, în luna octombrie a anului 2008, urmare a unor complicaţii survenite pe fondul unei pneumonii severe şi al altor probleme de sănătate pe care le avea.