Gabriel Corrado: „Nu mă simt un Don Juan”

Cunoscutul actor si scenarist a revenit in Romania pentru premiera noului sezon al telenovelei 'Narcisa salbatica: Iubiri nelegiuite'. Originar din Argentina, tara in care tele­novelele au devenit simbol national, Gabriel Corrado crede ca aceste productii 'vin sa umple un gol' in epoca moderna.

•'Narcisa: iubiri nelegiuite' este bazata pe o idee care va apartine. Ati mai acordat vreodata know-how-uri in materie de telenovele si in alta tara decat cea natala (Argentina) si Romania?

Din 2001, cand am infiintat casa de productie CTV Contenidos, am dezvoltat formate de fictiune care s-au vandut intre timp si in alte tari. Momentan avem proiecte in desfasurare in Spania si vrem sa intram si pe piata din Italia. Imi doresc mult sa fiu identificat si ca producator de formate, nu numai ca actor.

• Treceti drept un latin-lover, un sex-simbol argentinian, si acesta nu este un lucru rau. Primul nume care imi vine in minte daca ar fi sa mai adaug un barbat matur in aceasta categorie ar fi Julio Iglesias. Chiar asa: care ar fi scorul intre dumneavoastra si Iglesias?

(Rade) Julio Igelsias e un maestru in arta seductiei. Pe langa el, eu sunt doar un invatacel! Psihanalista mea mi-a spus ca mi-am ales profesia de actor dat fiind ca sunt mijlociul din cei trei frati, tocmai pentru a atrage atentia asupra mea. Dar in subconstientul meu nu ma simt un Don Juan, nu merg pe strada cu gandul sa cuceresc. Desigur, imi place sa fiu placut de persoanele din jurul meu. Ca actor de televi­ziune sau de cinema nu ai posibilitatea sa fii aproape de oameni decat prin intermediul ecranului mic sau mare. Imi plac rolurile romantice pentru ca imi ofera astfel sansa sa transmit din dragostea si afectiunea mea publi­cului. Filmul lui Woody Allen 'Trandafirul Rosu din Cairo' e un bun exemplu in acest sens.

Citește pe Antena3.ro

Un avion de pasageri s-a prăbușit și a luat foc în Kazahstan. Momentul a fost filmat. 32 de oameni au supraviețuit miraculos

• Cat de dificil este sa joci scenele de dragoste intr-o telenovela. Stim ca actorii sunt profesionisti, dar… v-a inhibat vreodata vreo partenera?

Desi­gur, au existat momente dificile la inceputul carierei, cand trebuia sa joc alaturi de actrite cunoscute. Nu eram un nume pe atunci si trebuia sa ma comport ca si cum as fi fost la acelasi nivel cu ele, cu toate ca eram timid si nu prea stiam cum sa reactionez. M-a ajutat insa ceea ce eu numesc 'forta strazii'. Cand eram copil ieseam la plimbare cu bicicleta prin cartier cu gandul ca fetele isi vor intoarce capul dupa mine si in felul asta le voi cuceri. In timpul filmarilor, imi aminteam de energia acelui copil si reuseam astfel sa trec usor peste scenele delicate.

• Ati facut si cateva personaje negative...

Varie­ta­tea rolurilor e esentiala pentru actor. Eu am avut sansa sa dau viata mai multor personaje, negative, foarte pu­ter­nice. Cea mai mare provocare a fost insa sa creez un rau atractiv...

• De-a lungul anilor, telenovele au generat dis­cutii aprinse pro si contra. Care sunt argumentele dumneavoastra pro telenovela?

Atunci cand un gen se impune mondial si este vazut de milioane si milioane de oameni in lumea intreaga genereaza antipatii, invidie, comentarii. E usor sa critici atunci cand nu te indentifici cu ceea ce spui. E cu atat mai usor sa critici sub ano­nimat. Desigur, sunt telenovele bune si rele... Acum, in epoca moderna, avem cu totii telefoane, internet, laptopuri, dar cu toate astea ne dam seama ca suntem singuri si ca avem nevoie de atingerea un prieten, de o persoana apropiata care sa ne priveasca in ochi. Atunci cand aceasta persoana lipseste, telenovele vin sa umple acest gol. In plus, s-au sters granitele intre categoriile de actori care existau inainte – actori de cinema, televiziune sau teatru – demonstrand faptul ca telenovela nu este un gen inferior.

• Valeriu Lazarov a fost o persoana importanta in cariera dumneavoastra…

Valeriu a fost un titan al televiziunii, un maestru. Pasiunea lui pentru profesie era imensa, traia pentru munca pe care si-a ales-o. De multe ori ma gandesc ce ar face el in anumite situatii, ce solutii ar gasi. Ceva din el simt ca ma insoteste si in ziua de azi, dat fiind ca ne-am cunoscut foarte bine si am fost prieteni. Nu spun asta din dorinta de a trai din amintiri, ci dimpotriva, din dorinta de a merge mai departe…

• Ca actor, cum va construiti rolurile, intuitiv sau rational?

E un echilibru intre cele doua, un amestec intre rational si intuitiv. Atunci cand aleg un rol, vocea interioara ma ajuta in alegerea povestii, a personajului. Dar intuitia e de multe ori inselatoare, asa ca e important sa o trec prin filtrul ratiunii. Desigur, asta nu trebuie sa reiasa in jocul actoricesc...

• Care este cel mai frumos compliment pe care l-ati primit?

Greu de spus. Dupa terminarea liceului, am studiat aproape doi ani Medicina, insa, Slava Domnului!, am abandonat-o ca sa-mi urmez pasiunea. Oamenii ma felicita pentru treaba buna pe care o fac ca actor, pe Twitter primesc o gramada de mesaje... Ma simt fericit, norocos si iubit. Presupun ca psihanalista mea e multumita acum, de vreme ce mi-am satisfacut nevoia de atentie.