Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ştefan Kopeczi, prietenul nostru, mi-a povestit cum, în vremea în care lucra pentru Jil Sander, o prinţesă africană cumpăra suspect de multe blănuri scumpe şi extravagante. Ea a mărturisit că îi trebuiau pentru a-şi putea primi prietenele în salonul - camera frigorifică. Aşa îi plăcea să-şi petreacă timpul: gagicile beau ceai îmbrăcate în blănurile acelea! În congelator, în Africa.
Îi admir pe ţăranii care nu râvnesc să devină orăşeni, pe românii care nu critică România, pe cei care în loc să se vaite înţeleg că cele mai multe lucruri depind de ei. Când fiul meu era mic m-a întrebat de ce unele femei acceptă să poarte mustaţă, pentru că "mustaţa nu e o fatalitate, nu e ca şi cum n-ai avea o mână sau un picior; acum o ai, acum poţi să n-o mai ai...", mi-a spus el. Cam aşa e şi cu văicărelile legate de ţară. Majoritatea lucrurilor depind de noi. Cerul e frumos peste tot. Aşa şi pământul!
Am făcut de curând o plimbare pe la Olteniţa, Greaca. Peisajul şi locurile mi-au tăiat respiraţia. Terasamente impresionante, lunca Dunării, case tihnite şi sate rânduite. E păcat că nu realizăm cât de frumos e sudul României. E plin de sevă. Am fost curioasă să vizitez moşia lui Argetoianu şi conacul de la Breasta şi am făcut o plimbare de la Giurgiu spre Craiova. A fost paradisul! Sunt sate cu nume frumoase, cu case inocente şi curţi îngrijite, e plin de duzi, pruni, bujori, gutui şi corcoduşi. Vegetaţia e luxuriantă, oamenii zâmbesc.
Domneşte normalitatea. Am găsit în Corabia case bătrâne de peste 100 de ani, de un farmec irezistibil. Coloane de turtă dulce, lemn fasonat şi tencuieli ŕ la Brâncuşi. Ne place să admirăm cum italienii se îmbracă în costume şi rochii de gală pentru a organiza licitaţii de trufe, celebrarea cepei, sau a cartofului. La ei, exemplul unei ferme mici, aratul pământului cu calul şi materialele tradiţionale sunt venerate, nu demolate. O masă lungă de 20 m cu babete, copii mici şi toate generaţiile reunite e un spectacol de armonie în care nu vei găsi nici măcar o solniţă de plastic. Pentru că respectă ceea ce au, nu caută să fugă de ele. Aşa mi-ar plăcea să ştim să ne bucurăm şi noi cu adevărat de ceea ce avem, să demolăm mai puţin şi să preţuim mai mult casele de pământ, rânduielile româneşti şi tot ceea ce e al nostru.
Îl felicit pe Doru Frolu pentru eforturile lui de a cataliza ceea ce fac unii mai bun. În Strada Uranus, lângă Piaţa de Flori, el a renovat şi animat Bursa Mărfurilor Creative. Duminica a devenit astfel marcantă şi pentru bunătăţile pe care le aduc ţăranii în curtea lui: afumături, pâine de Covasna, cătină în miere de Mărăşeşti, murături fine (mere murate) ceaiuri şi plante bine prezervate, o brânză bună - s-ar califica şi la selecţia atentă a mătuşilor mele. Iar chipurile celor care aduc mărfurile la vânzare sunt incredibile: oameni voioşi şi fericiţi să aibă ce să ofere, de cealaltă parte, cumpărători şic, mulţumiţi şi ei să aleagă.
Citește pe Antena3.ro
