Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Culianu va muri împușcat în ceafă, în toaleta Universității din Chicago, pe 21 mai 1991. O crimă neelucidată oficial, pusă de unii interpreți pe seama unei „cenzuri transcendente”...
Discipol favorit al admiratului Mircea Eliade, pe care-l întâlnește la Paris în 1974, asociat la nefinalizatul Dicționar al religiilor, Ioan Petru Culianu a fost „veghetorul” morții lui Eliade (despre care a lăsat o confesiune tulburătoare). Tânărul istoric al religiilor s-a distanțat dramatic de propriul magister după revelația angajamentelor legionare. Logodit cu o eminentă studentă evreică, Hillary S. Wiesner, împreună cu care va scrie romanul renascentist, politico-ezoteric și ekphrastic „Jocul de smarald” (pe linia creațiilor lui Umberto Eco, cu care era prieten - născut și în aceeași zi), Ioan Petru Culianu primea - potrivit speculațiilor criticului literar Paul Cernat - tot mai des amenințări de la cercuri legionare și Securitatea ceaușistă pentru violentele atacuri antinaționaliste și antiortodoxiste din exasperata publicistică politică despre situația din România. Apărute în revistele exilului militant american, textele au fost reunite în volumul „Păcatul împotriva spiritului”, unde două fabule politice, „Invazia zorabilor în Jormania” și „Jormania liberă”, prefigurează scenariul căderii lui Ceaușescu.
Tentativă de suicid, în Italia
„Culianu a debutat ca scriitor în adolescență, parte a prozelor post-eliadești și ironice de dinaintea expatrierii fiind recuperate în volumul „Arta fugii” (2002). Student la Literele bucureștene, membru al unei grupări underground de folkiști (Dorin Liviu Zaharia) și colegi etnologi (Andrei Oișteanu, Șerban Anghelescu, Silviu Angelescu), Ioan Petru se transferă la secția italiană a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, unde, pe urmele lui Eliade, își dă cu Nina Facon o licență despre Renaștere și neoplatonismul lui Marsilio Ficino”, evoca profesorul Paul Cernat într-un crochiu închinat eruditului ieșean. Mai departe, cu Cernat la cârma discursului biografic: „Culianu emigrează în Italia în 1971, sub acoperirea unei burse, după respingerea publicării volumului „Arta fugii” și după refuzul de a colabora cu Securitatea. E condamnat în contumacie în țară și are o tentativă de suicid în lagărul de azilanți, însă, printr-un concurs fericit de împrejurări, profesorul Ugo Bianchi îl lansează pe orbita universitară”.
Jocurile minții
„Specializat în studiul religiilor, tânărul savant dă lucrări de referință despre Hans Jonas, gnosticism și gândirea contemporană, religie și putere - mai consemna Cernat. Chintesența gândirii sale se regăsește în teza de doctorat despre «Gnozele dualiste ale Occidentului», redimensionată în «Arborele gnozei» printr-un ambițios proiect de «metodă universală»”. Metoda, o morfologie structurală în care se regăsesc ideile lui Foucault despre cunoaștere și putere, e alimentată de teoria fractalilor și cognitivism, descriind religiile ca pe niște jocuri ale minții, de programare a fantasmelor colective”. Mutat în Olanda după o căsătorie nefericită, Culianu predă la Groningen, apoi își susține un doctorat la Sorbona despre experiențele extazului și simbolurile ascensiunii mistice de la Elenism la Islam, modernizare a ideilor lui Eliade despre șamanism. (O variantă extinsă, „De la Ghilgameș la Albert Einstein”, va apărea la Chicago, unde Culianu ajunge ca profesor asociat chiar înaintea morții lui Eliade).
Fantasme conspiraționiste
Zecile de studii mitanalitice despre cultura română conțin interpretări excelente despre mitologia folclorică, Eminescu sau „Moara cu noroc”. „Stimulative sunt și eseurile sale semiotice - considera Paul Cernat . În continuare: „Proiectat după moarte în fantasme conspiraționiste și scenarii detective, ca ucenic neascultător și genial hacker al minții, sacrificat pentru că devoalase coduri secrete naționale și mondiale, Ioan Petru Culianu devine personaj în ficțiunile politice ale lui Saul Bellow, Norman Manea și Caius Dobrescu. Prefațat de Eliade, romanul SF «Hesperus» reformulează cognitiv experiența timpului, iar prozele din «La collezionne di esmeraldi»/«Pergamentul diafan» dezvoltă, rafinat, scenarii fantastico-ezoterice în linia lui Borges”.
Față-n față cu maestrul
Ultimele comentarii cernatiene: „O proză-cheie despre un trickster fabulos («Tozgrec») face obiectul unui roman în patru variante, nefinalizat. Miniromanul autobiografic «Râul Selenei», elaborat în 1976, își așteaptă editarea completă. Subtilă și savantă, dar arid-intelectuală, proza sa este net inferioară celei eliadiene. Privit drept alternativă postmodernă, politică și epistemologică a «reacționarului» Eliade, beneficiar al unei exegeze prodigioase, între arheologie științifică și hagiografie speculativă, mitologizat și contestat, Culianu e o enigmă tragică a istoriei noastre intelectuale”.
Manipulare mentală
Paul Cernat a comentat în câteva propoziții și opera de referință a lui Culianu: „«Eros și magie în Renaștere. 1484», cercetare publicată într-un simbolic an orwellian, 1984, a constituit cel mai cunoscut studiu al lui Ioan Petru Culianu. Ideea «mutației» care explică nașterea științei moderne prin cenzura imaginarului metafizic în Reformă și Contrareformă, se deschide aici spre o teorie a Statului magician în conflict cu Statul polițienesc - manipularea mentală e de fapt obsesia exilatului prins între fobia totalitarismului de care fugise și manipularea consumistă occidentală”.
Omor religios sau execuție tipică KGB?
În jurul orei 13.30, într-o zi de 21 mai a anului 1991, Ioan Petru Culianu intra în toaleta bărbaților din Universitatea din Chicago. Avea 41 de ani, era profesor de istoria religiilor la această prestigioasă universitate, unde-i urma lui Mircea Eliade, căruia i-a fost discipol. Era ultima dată când a mai fost văzut în viață. Un bubuit scurt a pus capăt unei vieți și unei cariere extraordinare. Împuşcat în cap, din spate, cu o armă de calibru mic, un Beretta 25, Ioan Petru Culianu nu a avut nicio şansă de supravieţuire. Misterul asasinatului nu a fost rezolvat încă, iar cu cât trec anii, cu atât se adânceşte mai mult. „E semnificativ din punct de vedere ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică, murdărire, impuritate. Este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios”, i se confesa Anthony Yu, prieten de-ai lui Culianu și profesor la aceeaşi universitate, jurnalistului american Ted Anton, care a investigat cazul mai mulţi ani. „Este o execuţie tipică KGB-ului, o împuşcătură în ceafă”, avea să comenteze mai târziu și Ion Pacepa, fost demnitar în structurile Securității din România comunistă.
Trei ipoteze
Există trei ipoteze principale legate de asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu. Prima vizează o posibilă crimă pasională săvârșită de un bărbat trădat în dragoste. Se pare însă că orientarea homosexuală a lui Culianu ar fi fost inventată de Securitatea română, pentru a deturna atenția de la adevăratul motiv al crimei. Al doilea scenariu ia în calcul un omor executat din interes (financiar). Logodnica lui Culianu, Hillary Wiesner, ar fi fost interesată să încaseze o poliță de asigurare în valoare de 150.000 de dolari. Ultima pistă, poate cea mai plauzibilă, țintește un asasinat politic, ordonat şi comis de o mişcare neolegionară sau de serviciile secrete din România ori de o combinaţie între cele două, ipoteză susţinută convingător în cartea profesorului american Ted Anton, „Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu”. La 31 de ani de la acest caz tragic, nicio rezolvare n-a fost încă validată oficial.
31 de ani s-au împlinit pe 21 mai 2022 de la asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu într-o toaletă de la etajul al treilea al Universității din Chicago.
1971 a fost anul în care Ioan Petru Culianu a părăsit România în mare secret. Nici măcar familia din Iași n-a fost anunțată.
„E atât de bizar să mă imaginez bătrân!”, Ioan Petru Culianu, în 1990
Familia Culianu are rădăcini aromâne, venind în Moldova în jurul anului 1700 din Macedonia, pe atunci parte integrantă a Imperiului Otoman.
Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași între 1880 și 1898.
